Data lansării: 2026-02-13
Regizor: Matt Johnson
Distribuție: Matt Johnson, Jay McCarrol, Ben Petrie, Ethan Eng, Michael Scott
Rating TMDb: 7.7
Am ieșit de la proiecție cu un zâmbet tâmp pe față și un sentiment ciudat de confuzie amestecat cu extaz. „Nirvanna the Band the Show the Movie” e genul ăla de film care te lasă complet dezorientat, dar într-un mod bun. E ca și cum ai fi martorul unui experiment științific care scapă de sub control, dar rezultatele sunt incredibil de amuzante și neașteptat de profunde.
Matt și Jay, cei doi inși obsesivi care încearcă să obțină o rezervare la restaurantul Nirvanna (cu doi „n”, evident), duc această obsesie la un nivel complet nou. Dacă în serialul lor o făceau pe seama formatului de televiziune, aici distrug barierele realității și ale ficțiunii într-un mod absolut spectaculos. Totul escaladează exponențial, de la scheme bizare de a păcăli sistemul de rezervări, până la călătorii interdimensionale și conspirații guvernamentale.
Nu-mi dau seama cum au reușit, dar atmosfera asta de haos controlat, de improvizație constantă, e lipicioasă. Te prinde în mrejele ei și te trage după ea într-o cursă nebună. E genul ăla de film pe care îl simți, mai mult decât îl înțelegi. Nu te gândi prea mult la logică, lasă-te pur și simplu dus de val. E o experiență.
Regia lui Matt Johnson e… ceva special. Omul ăsta are un talent nebun de a transforma banalul în absurd și de a scoate umor din situații care în mod normal ar fi frustrante. Iar interpretările lui și a lui Jay McCarrol sunt impecabile. Par atât de autentici în rolurile lor de pierde-vară visători, încât ajungi să crezi că așa sunt și în viața reală. Nu cred că ar fi funcționat cu alți actori, chimia dintre ei e esențială.
Dar nu e doar comedie gogonată. Există și o melancolie subtilă, o tristețe ascunsă în dorința lor disperată de a atinge acest obiectiv aparent absurd. Cred că asta e ceea ce face filmul atât de memorabil. Nu e doar amuzant, e și uman, în ciuda tuturor nebuniilor. Vezi în ochii lor frustrarea aia universală, sentimentul ăla că vrei ceva cu tot dinadinsul și nu poți să-l obții.
Îl văd ca fiind potrivit pentru cei care apreciază umorul absurd, filmele independente și, mai ales, serialul original. Dacă te-a prins umorul lor auto-reflexiv, meta și complet ieșit din comun, o să-l adori. Dacă ești genul de persoană care are nevoie de o poveste coerentă și de personaje ușor de înțeles, probabil că o să te simți pierdut.
E un film curajos, experimental și, în cele din urmă, extrem de reușit. Nu e pentru toată lumea, dar pentru cei care rezonează cu el, o să devină un favorit instant. E genul ăla de film pe care vrei să-l revezi imediat după ce se termină, ca să prinzi toate detaliile pe care le-ai ratat.
M-a dus cu gândul la „Being John Malkovich”.