Data lansării: 2026-01-22
Regizor: Robert Hastie
Distribuție: Hiran Abeysekera, Phil Cheadle, Ayesha Dharker, Tom Glenister, Francesca Mills
Rating TMDb: 7
Am văzut recent “National Theatre Live: Hamlet” și trebuie să vă spun, m-a lăsat fără cuvinte. Nu sunt un fan al ecranizărilor teatrale, de obicei le găsesc cam statice, dar asta a fost… altceva. M-a captivat de la primul cadru și m-a ținut prins până la final.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost interpretarea lui Hiran Abeysekera. Nu e un Hamlet clasic, e mai vulnerabil, mai dezorientat. Simți confuzia lui, disperarea lui de a înțelege ce se întâmplă în jurul lui. E un prinț danez pierdut într-o lume care se destramă sub ochii lui, iar Abeysekera reușește să transmită asta cu o intensitate uluitoare. Nu e doar un Hamlet care recită monologuri celebre, e un Hamlet care suferă.
Și nu e doar el. Toată distribuția e excelentă. Ayesha Dharker e o Gertrude complexă, o regină prinsă între dragoste și datorie. Phil Cheadle, un Claudius perfid, cu un zâmbet care ascunde o mie de secrete. Chiar și personajele secundare, precum Tom Glenister în rolul lui Laertes și Francesca Mills, o Ofelia frântă de durere, au momente de strălucire. Regia lui Robert Hastie reușește să aducă toate aceste elemente laolaltă într-un mod coerent și captivant. E clar că a avut o viziune clară asupra piesei și a reușit să o transpună pe ecran cu succes.
Povestea o cunoaștem cu toții, nu? Prințul Hamlet, care trebuie să răzbune moartea tatălui său. Dar aici, e mai mult decât o poveste despre răzbunare. E o poveste despre trădare, despre corupție, despre nebunie și despre puterea distructivă a secretelor. E o explorare a condiției umane, cu toate slăbiciunile și contradicțiile ei. M-a pus pe gânduri mult timp după ce s-au aprins luminile în sală.
Atmosfera e sumbră, apăsătoare. Decorul e minimalist, dar eficient. Lumina și umbra joacă un rol important, creând un sentiment de tensiune constantă. Muzica e subtilă, dar contribuie la intensificarea emoțiilor. Ritmul e alert, dar nu grăbit. Nu te lasă să respiri, te ține cu sufletul la gură.
E un Hamlet modern, dar respectuos față de textul original. Nu e o reinterpretare radicală, dar aduce un suflu nou unei povești vechi de secole. M-a impresionat că, deși e o înregistrare a unei piese de teatru, nu se simte deloc statică. Camera se mișcă, explorează, ne apropie de personaje. E ca și cum am fi acolo, în mijlocul acțiunii.
Aș recomanda acest film celor care apreciază teatrul de calitate, celor care sunt interesați de Shakespeare, dar și celor care caută o dramă intensă și emoționantă. Nu e un film ușor, e o provocare intelectuală și emoțională. Dar e o provocare care merită asumată. Dacă preferi comedii ușurele sau filme de acțiune, poate că nu e pentru tine. Dar dacă ești dispus să te lași purtat într-o lume întunecată și complexă, atunci nu rata “National Theatre Live: Hamlet”.
Mi-a amintit de “Macbeth”.