Data lansării: 2026-02-05
Regizor: Kendrick Whiteman
Distribuție: Kendrick Whiteman
Rating TMDb: 0
Am văzut “Nails” aseară și încă mai am fiori. Nu e genul de horror care te face să sari de pe scaun la fiecare 5 minute, ci mai degrabă unul care se insinuează sub piele, care te face să te simți inconfortabil și care te bântuie mult după ce s-au aprins luminile în sală.
Premisa e simplă, dar incredibil de eficientă. O femeie, interpretată cu o intensitate remarcabilă de Kendrick Whiteman (surprinzător cât de bine se descurcă și ca actor, nu doar ca regizor!), se trezește paralizată în urma unui accident. Singura ei legătură cu lumea exterioară este ecranul unui calculator și un sistem de comunicare rudimentar. Dar ceva nu e în regulă. Ea simte o prezență, o forță malefică care o pândește din întuneric, o entitate care se autointitulează “Nails”.
Și de aici începe coșmarul. Nu e vorba doar de jumpscares ieftine. “Nails” construiește o tensiune palpabilă, un sentiment constant de claustrofobie și neputință. Faptul că personajul principal este complet imobilizat face ca totul să fie mult mai terifiant. Ea nu poate fugi, nu se poate apăra, e complet la cheremul a ceea ce se întâmplă.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la film e tocmai această atmosferă apăsătoare, combinată cu un ritm care nu te lasă să respiri. Nu ai timp să te relaxezi, să te obișnuiești cu ideea că “e doar un film”. Regizorul știe exact cum să manipuleze așteptările, cum să te facă să te simți la fel de vulnerabil ca personajul principal. Mărturisesc, am stat cu ochii jumătate închiși în anumite momente, și nu îmi e rușine să recunosc asta.
Whiteman, ca regizor, reușește să creeze o lume vizuală minimalistă, dar extrem de sugestivă. Spitalul devine un labirint întunecat și amenințător, iar cadrele cu personajul principal, singur și neajutorat, sunt pur și simplu terifiante. Nu e un film gore, dar e un film visceral, care te atinge la un nivel profund.
Dar nu e perfect. Pe alocuri, logica narativă scârțâie puțin, și anumite decizii ale personajelor pot părea ușor forțate. Totuși, aceste mici imperfecțiuni sunt ușor de trecut cu vederea, având în vedere impactul emoțional puternic al filmului.
“Nails” nu e pentru oricine. Dacă ești genul de persoană care se sperie ușor sau care nu suportă filmele cu suspans psihologic, mai bine stai departe. Dar dacă ești un fan al horror-ului inteligent, al filmelor care te fac să te gândești la ele mult timp după ce le-ai văzut, atunci “Nails” e o experiență pe care nu trebuie să o ratezi. E genul de film care te face să te simți nesigur în propria casă, care te face să te întrebi ce se ascunde în umbră.
Mi-a amintit de “Lights Out”.