Data lansării: 2026-02-28
Regizor: Terry Ziegelman
Distribuție: Greg Pragel, Steven Rozic, Ronald L. Conner, Leonel Garza, Daryl Anisfeld
Rating TMDb: 0
Ok, hai să vedem ce putem face cu “Mort”.
Am văzut zilele trecute ceva… special. Un film care te face să râzi cu lacrimi, dar în același timp te lasă cu un gust amar, un sentiment ciudat că viața e absurdă și că, poate, ar trebui să râdem mai mult de ea, chiar și când ne dă palme. Mă refer la “Mort”.
Premisa e simplă, aproape banală: un tip se trezește mort. Da, știu, sună a glumiță proastă de Halloween, dar vă asigur că e mult mai mult de atât. Greg Pragel joacă rolul acestui om, a cărui identitate o descoperim treptat, și o face cu o naturalețe dezarmantă. Inițial e confuz, normal, cine nu ar fi? Apoi începe să accepte situația, cu un fel de umor negru specific omului care n-are nimic de pierdut. Sau, mă rog, care a pierdut deja totul.
Filmul nu se concentrează pe misterul morții (cum a murit, de ce a murit), ci pe ce urmează. Pe cum se adaptează la noua lui condiție, pe interacțiunile lui cu alți “morți”, fiecare cu propria lui dramă, cu propriile lui regrete. Steven Rozic, Ronald L. Conner, Leonel Garza și Daryl Anisfeld completează perfect acest tablou al unei lumi post-mortem bizare și hilare. Nu vă așteptați la efecte speciale grandioase sau la decoruri spectaculoase. Farmecul filmului stă în simplitate, în dialogurile inteligente și în prestația actorilor, care reușesc să creeze personaje credibile, chiar și când sunt… morți.
Terry Ziegelman reușește să găsească un echilibru perfect între comedie și horror. Nu e un horror sângeros, care te face să sari de pe scaun, ci mai degrabă unul psihologic, care te pune pe gânduri despre mortalitate, despre sensul vieții și despre importanța momentelor mici. E un film care te face să râzi, dar te face și să te simți un pic inconfortabil, un pic vinovat că râzi de moarte, dar, în același timp, recunoști că e o modalitate sănătoasă de a o accepta.
Ritmul filmului e alert, dar nu te sufocă. Nu te lasă să te plictisești, dar nici nu te grăbește. Te lasă să savurezi fiecare scenă, fiecare dialog, fiecare expresie a actorilor. Atmosfera e una stranie, un amestec de familiar și bizar. Te simți ca într-un vis, un vis pe care nu știi dacă vrei să-l continui sau să te trezești.
“Mort” nu e un film pentru oricine. Dacă ești genul de persoană care se sperie ușor sau care nu apreciază umorul negru, probabil că nu o să-ți placă. Dar dacă ești deschis la experiențe noi, dacă îți place să fii provocat intelectual și emoțional, atunci dă-i o șansă. S-ar putea să fii surprins. E genul de film pe care îl digeri greu, dar care îți rămâne în minte mult timp după ce l-ai văzut. Te face să te gândești la viață, la moarte, la ce contează cu adevărat. Și, mai ales, te face să râzi. Și să te simți un pic mai bine cu faptul că, într-o Zi, o să fim toți morți. Nu e ca *Beetlejuice*, dar parcă are ceva din spiritul lui.