Data lansării: 2026-01-13
Regizor: Kevin Lewis
Distribuție: Ольга Куриленко, Frank Grillo, Oliver Trevena, Armand Assante, Landa Morland
Rating TMDb: 8
Am văzut “Misdirection” acum câteva zile și încă mă mai bântuie anumite scene. Nu e un film pe care îl uiți ușor. Mai ales dacă ești fan al genurilor horror și thriller, pregătește-te pentru o experiență… tulburătoare.
Povestea, în esență, pare simplă la început. Un grup de oameni se trezesc prinși într-un loc straniu, cu amintiri fragmentate. Nu știu cum au ajuns acolo, nici de ce. Dar curând devine evident că nu sunt singuri și că cineva sau ceva îi vânează. De aici, totul se transformă într-un coșmar din care nu știi cum să te trezești. Nu vreau să stric nimic, dar modul în care se dezvoltă suspansul și tensiunea psihologică este absolut magistral. Fiecare decizie pe care o iau personajele are consecințe teribile, iar tu, ca spectator, te simți complet neputincios.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult este atmosfera. Regizorul, Kevin Lewis, creează o lume claustrofobică, întunecată, unde pericolul pândește la fiecare colț. Muzica este perfect sincronizată cu imaginile, accentuând sentimentul de neliniște și paranoia. Nu e un horror ieftin, bazat pe jump scares, ci unul care îți intră sub piele și te macină încet, dar sigur. Te face să te simți inconfortabil, chiar și după ce se termină filmul.
Actorii sunt foarte buni. Olga Kurylenko, Frank Grillo, Oliver Trevena și Armand Assante interpretează personaje complexe, cu propriile lor secrete și traume. Nu sunt doar niște simple victime, ci oameni care încearcă să supraviețuiască într-o situație imposibilă. Reușesc să transmită perfect stările de frică, disperare și determinare. Mi-a plăcut în mod special interpretarea lui Kurylenko, care aduce o fragilitate și o forță incredibilă personajului ei. E greu să nu empatizezi cu ea și cu lupta ei pentru a înțelege ce se întâmplă.
Ritmul este bine controlat. Filmul nu se grăbește să dezvăluie misterul, ci construiește treptat tensiunea. Există momente de acțiune intensă, dar și scene mai lente, introspective, care îți permit să te conectezi cu personajele și să înțelegi motivațiile lor. Modul în care se împletesc trecutul și prezentul este inteligent și te ține captivat până la final. Nu e un film pe care poți să-l urmărești distrat, în timp ce faci altceva. Cere atenție și implicare.
“Misdirection” nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești sensibil la violență sau la scenele grafice, s-ar putea să te simți inconfortabil. Dar dacă ești un fan al horror-ului psihologic și al thrillerelor care te pun pe gânduri, atunci cu siguranță ar trebui să-l vezi. E un film care te va face să te întrebi ce este realitatea și ce nu, și cât de departe ai fi dispus să mergi pentru a supraviețui. Nu e o experiență plăcută, dar este una memorabilă.
Mi-a amintit puțin de “Session 9”.