Data lansării: 2024-10-14
Regizor: Charlie Vjestica
Distribuție: Thomas Chatterton, Lee Sheader, Tracy Vjestica, Hao Lin, Liam Goodwin
Rating TMDb: 2
Am văzut recent „Mind Games” și încă mă gândesc la el. Nu e genul de film care te lasă să-l uiți a doua Zi, asta e sigur. Începe aparent simplu, cu o familie mutându-se într-o casă nouă, undeva la țară. Toți se simt puțin pierduți, mai ales fiul cel mare, interpretat excelent de Thomas Chatterton, care pare să aibă o conexiune mai profundă cu noul loc decât restul familiei.
Treptat, lucrurile devin ciudate. Foșnete în pod, umbre inexplicabile, vise stranii care par mult prea reale. Și un joc vechi, găsit întâmplător într-un cufăr prăfuit, care devine centrul obsesiei lui. Jocul ăsta e un labirint, dar nu unul obișnuit. Pare să aibă reguli proprii, misterioase, și o putere bizară asupra lui.
Ce m-a fascinat e felul în care regizorul, Charlie Vjestica, construiește tensiunea. Nu e vorba de sperieturi ieftine, ci de o senzație constantă de disconfort, de ceva care nu se potrivește. Camera urmărește personajele atent, surprinzând expresii subtile, gesturi nervoase. Vezi cum lucrurile încep să se destrame încet, cum familia se îndepărtează, fiecare prins în propria realitate distorsionată.
Lee Sheader și Tracy Vjestica, în rolurile părinților, sunt convingători în rolurile lor de oameni disperați să-și țină familia unită, dar copleșiți de forțe pe care nu le înțeleg. Hao Lin, ca prietenul misterios al fiului, adaugă un strat suplimentar de ambiguitate. E greu să-ți dai seama de partea cui e, dacă e de încredere sau nu.
Filmul e greu, nu o să mint. Nu e un film pentru o seară relaxantă. E mai degrabă pentru momentele alea când vrei să fii provocat, când vrei să te gândești la ce ai văzut, când vrei să dezbați interpretări cu prietenii. E un film despre familie, dar nu într-un sens dulceag. E despre legăturile complicate care ne unesc, despre secretele pe care le ascundem unii de alții, despre felul în care trecutul poate bântui prezentul.
Ritmul e deliberat, poate chiar lent pentru unii, dar eu am apreciat asta. Te lasă să simți atmosfera apăsătoare, să te pierzi în labirintul emoțiilor. E un film care te lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri, și cred că ăsta e un lucru bun.
„Mind Games” nu e un film pentru oricine. Dacă ești genul care preferă acțiune non-stop și finaluri explicate, probabil că te va plictisi. Dar dacă apreciezi dramele psihologice complexe, misterul bine construit și interpretările puternice, atunci merită o șansă. E genul de film care te face să te gândești de două ori înainte să te muți într-o casă nouă și să începi să explorezi podul.
Mi-a amintit puțin de “The Others”.