Data lansării: 2026-01-14
Regizor: Aidan J. Stebbins
Distribuție: Tanner Parkin, Stephanie Dees, Michael Seckman
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la “Miles & Ellen” și încă simt un nod în gât. Mă așteptam la o dramă, dar nu la una care să te ia pe sus și să te lase dezarmat. Filmul te aruncă direct în mijlocul vieților celor doi protagoniști, Miles și Ellen, doi oameni ale căror destine se împletesc într-un mod cu totul neașteptat.
Nu vreau să vă spun prea multe despre poveste, pentru că farmecul stă tocmai în a descoperi treptat complexitatea relației lor. Pot doar să vă spun că e vorba despre alegeri, despre regrete și despre greutatea tăcerii. E despre momentele acelea cruciale din viață când te afli la o răscruce și decizia pe care o iei te poate schimba pentru totdeauna.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera. Stebbins, regizorul, a creat un univers vizual extrem de intim, cu o paletă de culori terne care accentuează sentimentul de melancolie. Muzica e și ea perfect aleasă, fără să fie ostentativă, dar punctând mereu emoțiile potrivite. Uneori, un simplu cadru cu Miles privind pe fereastră spune mai mult decât o mie de cuvinte.
Tanner Parkin și Stephanie Dees sunt absolut fenomenali. Nu jocul lor e cel care te impresionează, ci modul în care reușesc să devină, pur și simplu, Miles și Ellen. Simți fiecare zbatere interioară, fiecare ezitare, fiecare licărire de speranță sau disperare. Mi-a plăcut și Michael Seckman, chiar dacă rolul său e mai mic. Prezența lui aduce un plus de tensiune și ambiguitate.
Ritmul filmului e lent, contemplativ, dar nu plictisitor. Te lasă timp să digeri fiecare scenă, să te conectezi cu personajele, să te pui în locul lor. Nu e un film pentru cei care caută acțiune sau suspans. E un film pentru cei care apreciază dramele psihologice, pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați de o poveste emoționantă și profundă.
“Miles & Ellen” nu e un film ușor. Te face să te gândești la propriile alegeri, la propriile regrete, la propriile tăceri. Te pune față în față cu fragilitatea umană și cu complexitatea relațiilor interumane. E genul de film care rămâne cu tine mult timp după ce ai ieșit din sală, care te bântuie cu întrebări fără răspuns.
Cred că ar fi pe placul celor care au apreciat “Manchester by the Sea”.