Data lansării: 2025-12-17
Regizor: Elias Fortas
Distribuție: Evan, Alyssa Camelin, M. Cocu, Hugo Beylier, Emma Linard
Rating TMDb: 0
“Memento Mori”. Numele în sine te face să te oprești o clipă și să te gândești la viață, la moarte, la fragilitatea existenței. Filmul lui Elias Fortas face exact același lucru, dar într-un mod care, paradoxal, te prinde în mrejele lui cu o forță hipnotică. Nu e genul de film pe care îl uiți imediat după ce se termină.
Povestea urmărește un grup de prieteni a căror viață este brusc aruncată într-o spirală descendentă, după un eveniment tragic. Modul în care fiecare dintre ei reacționează la pierdere, felul în care încearcă să găsească un sens în mijlocul haosului, este redat cu o sensibilitate și o autenticitate care mi-au mers direct la suflet. Nu e un film despre moarte, ci despre viață – despre cum trăim după ce pierdem ceva esențial.
E un film lent, contemplativ, care nu se grăbește să ofere răspunsuri ușoare. Atmosfera este apăsătoare, dar nu sufocantă. E un fel de melancolie dulce-amăruie care te învăluie și te face să simți fiecare emoție alături de personaje. Regizorul construiește o lume vizuală puternică, cu cadre lungi și o paletă de culori care accentuează starea interioară a personajelor.
Actorii, mai ales Evan și Alyssa Camelin, sunt absolut remarcabili. Jocul lor este subtil, nuanțat, plin de emoție. Nu sunt replici spectaculoase, nu sunt scene dramatice exagerate, ci o simplitate care te face să crezi că te uiți la niște oameni reali, care trec prin momente dificile. Reușesc să transmită durerea, confuzia și speranța într-un mod incredibil de convingător. M. Cocu, Hugo Beylier și Emma Linard completează perfect ansamblul, fiecare aducând profunzime și complexitate rolurilor lor.
M-a surprins cât de mult am rezonat cu personajele, chiar dacă nu am trecut personal prin experiențe similare. Cred că e vorba despre universalitatea emoțiilor pe care le explorează filmul: pierderea, regretul, nevoia de a aparține, căutarea sensului. Nu e un film ușor, e genul de experiență care te face să te gândești la propriile tale alegeri, la propriile tale relații, la propriile tale temeri.
Nu l-aș recomanda celor care caută divertisment pur și simplu. E un film pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați într-o călătorie emoțională, pentru cei care apreciază un ritm mai lent și o poveste care te face să reflectezi. E un film pentru cei care nu se tem să se confrunte cu întrebări dificile și să simtă emoții puternice.
M-a dus cu gândul, într-un fel, la *Manchester by the Sea*.