Data lansării: 2026-01-15
Regizor: Vigo Antony Novar Sasela
Distribuție: Fajar Mukti, Onkar Sadawira, Javierro Timothy
Rating TMDb: 0
Am ieșit din cinema cu un sentiment straniu după ce am văzut “Mati Ketawa”. Un amestec de melancolie și un zâmbet amar mi-a rămas întipărit pe chip. Filmul nu e genul de comedie care te face să râzi cu gura până la urechi, dar nici drama aia apăsătoare care te lasă cu o piatră pe suflet. E undeva la mijloc, un echilibru fragil, un dans subtil între râs și lacrimi.
Povestea, în esență, e despre Andi, un tip banal, cu o viață banală, prins în menghina rutinei. Într-o Zi, primește o veste care îi dă viața peste cap. Nu e o veste tragică, dar îl obligă să se confrunte cu realitatea propriei existențe, cu alegerile pe care le-a făcut și cu cele pe care nu le-a făcut. Începe o călătorie, nu neapărat una fizică, cât una interioară, în care încearcă să găsească sensul vieții sale.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care filmul surprinde micile bucurii și tristeți ale vieții de zi cu zi. Nu avem efecte speciale spectaculoase, nici explozii sau scene de acțiune care să te țină cu sufletul la gură. Avem, în schimb, personaje credibile, dialoguri autentice și situații în care te poți regăsi cu ușurință.
Regia e fină, atentă la detalii. Nu simți mâna regizorului, dar totul e construit cu o precizie uimitoare. Vigo Antony Novar Sasela reușește să creeze o atmosferă intimă, aproape palpabilă. Iar interpretările actorilor sunt de-a dreptul remarcabile. Fajar Mukti, în rolul lui Andi, e absolut convingător. Îi simți disperarea, confuzia, dar și speranța. Onkar Sadawira și Javierro Timothy completează perfect tabloul, aducând un plus de culoare și profunzime poveștii.
Ritmul filmului e unul lent, contemplativ. Nu te grăbește nicăieri, îți dă timp să te așezi, să simți, să gândești. Poate că unii ar considera că e prea lent, dar eu cred că asta e tocmai farmecul lui. E un film pe care trebuie să-l savurezi, nu să-l înghiți pe nerăsuflate.
“Mati Ketawa” nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești în căutarea unei comedii ușoare, care să te facă să uiți de griji, s-ar putea să fii dezamăgit. Dar dacă ești dispus să-ți pui întrebări, să te confrunți cu emoțiile tale, să meditezi asupra sensului vieții, atunci e un film pe care trebuie să-l vezi. E un film care te face să râzi, dar mai ales te face să gândești. Te face să te uiți în interiorul tău și să te întrebi: “Eu ce fac cu viața mea?”.
Mi-a adus aminte, într-un fel, de “Paterson”.