Data lansării: 2026-02-23
Regizor: Amal PV
Distribuție: Raghuchandran R, Ranjith Raghupathy, Unnikrishnan Nair, Ceion Joseph, Adnan Kamal
Rating TMDb: 0
Am auzit de “Mathaayiyude Suvishesham” întâmplător, într-o discuție aprinsă despre filme indiene mai puțin cunoscute publicului larg. M-a intrigat titlul, un pic pompos, un pic misterios, așa că am decis să-i dau o șansă. Nu știam la ce să mă aștept și, sincer, cred că asta a contribuit enorm la experiența mea.
Filmul te aruncă direct într-o atmosferă… e greu de descris. E caldă, familiară, ca o vizită la bunici, dar în același timp simți o tensiune surdă, un secret bine ascuns sub straturi groase de obiceiuri și credințe. Acțiunea se învârte în jurul lui Mathaayi, un personaj complex, interpretat cu o subtilitate remarcabilă de Raghuchandran R. Nu e un erou clasic, dimpotrivă. E plin de contradicții, de slăbiciuni, de remușcări. Îl urmărim cum încearcă să se împace cu trecutul, cu prezentul și, mai ales, cu viitorul.
Povestea, scrisă și regizată de Amal PV, se desfășoară lent, dar nu plictisitor. Fiecare cadru pare atent gândit, fiecare replică are greutate. Nu e un film care să te bombardeze cu efecte speciale sau cu răsturnări de situație spectaculoase. E un film despre oameni, despre relații, despre alegeri. E despre cum greșelile din trecut ne pot urmări la nesfârșit, dar și despre capacitatea de a ierta și de a merge mai departe.
M-a impresionat modul în care regizorul a reușit să creeze o lume credibilă, cu personaje autentice și dialoguri naturale. Nu simți că te uiți la un film, ci că spionezi viețile unor oameni obișnuiți. Unnikrishnan Nair și ceilalți actori contribuie și ei la această senzație de realism, cu interpretări nuanțate și credibile.
Ceion Joseph aduce un aer proaspăt, o energie tinerească, vitală, necesară pentru a contrabalansa greutatea evenimentelor. Adnan Kamal, deși cu un rol mai mic, lasă o impresie puternică, adăugând un strat suplimentar de complexitate întregului ansamblu.
Ritmul filmului e deliberat, poate chiar un pic lent pentru gusturile unora. Dar cred că e necesar pentru a permite emoțiilor să se așeze, pentru a permite spectatorului să se conecteze cu personajele și cu problemele lor. Nu e un film pe care să-l urmărești dacă vrei doar să te distrezi. E un film care te provoacă, care te face să te gândești, care te lasă cu un sentiment de melancolie dulce-amăruie. E un film pentru cei care apreciază poveștile bine spuse, pentru cei care sunt dispuși să investească timp și atenție.
Nu știu dacă aș recomanda filmul oricui. Cred că e nevoie de o anumită sensibilitate, de o anumită deschidere către cinematografia asiatică. Dar dacă ești genul de persoană care se bucură de un film contemplativ, cu personaje complexe și emoții puternice, atunci “Mathaayiyude Suvishesham” ar putea fi pe gustul tău.
M-a dus cu gândul la “Departures”.