Data lansării: 2026-01-31
Regizor: Mathieu Choquette
Distribuție: Dalton Mongeau, Madison Palmerino, Samantha Rull, Sophia Pontbriand, Conor Bunker
Rating TMDb: 0
Am ieșit din sala de cinema cu un nod în gât și o senzație stranie de amestec de milă și repulsie. „Mapleshade Stories” m-a lăsat cu siguranță cu o amprentă puternică. Nu e un film pe care-l uiți ușor, asta e cert.
De la bun început, povestea te trage într-o lume întunecată, rurală, unde secretele și resentimentele mocnesc sub aparența unei vieți liniștite. E vorba despre o comunitate mică, izolată, și despre consecințele devastatoare ale alegerilor greșite. Personajul central, Mapleshade, e o figură complexă, tragică chiar. Nu e deloc genul de protagonist cu care te identifici ușor, dar e imposibil să nu fii măcar un pic intrigat de ea, de motivațiile ei, de modul în care e forțată de împrejurări să reacționeze.
Filmul nu e un horror clasic, cu jump scares ieftine. Groaza vine din altă parte, din atmosfera apăsătoare, din tensiunea psihologică care crește treptat, din sugestiile subtile, dar puternice, ale unor evenimente teribile. Regizorul Mathieu Choquette construiește o lume vizuală fascinantă și în același timp înfricoșătoare. Cadrurile sunt lungi, contemplative, accentuând senzația de claustrofobie și de izolare. Sunetul joacă un rol crucial, amplificând stările de anxietate și de neliniște.
Povestea se învârte în jurul unei tragedii familiale, dar explorează și teme mai largi, cum ar fi prejudecățile sociale, ipocrizia și puterea distructivă a răzbunării. Filmul nu oferă răspunsuri ușoare, nu simplifică complexitatea umană. Te lasă să te zbați cu propriile tale interpretări, să te întrebi cine e vinovat și dacă există vreo cale de scăpare din ciclul vicios al violenței.
Interpretările sunt excelente. Dalton Mongeau reușește să redea perfect ambiguitatea și fragilitatea lui Mapleshade. Madison Palmerino, Samantha Rull, Sophia Pontbriand și Conor Bunker completează perfect distribuția, dând viață unor personaje memorabile, fiecare cu propriile lor secrete și demoni.
Ritmul filmului e lent, deliberat, ceea ce poate descuraja unii spectatori. Nu e un film pentru cei care caută adrenalină pură. E mai degrabă o experiență contemplativă, o incursiune în adâncurile psihicului uman, o poveste despre pierdere, durere și disperare.
Emoțiile transmise sunt puternice. M-am simțit deopotrivă captivat și înfricoșat, empatic și respins. Filmul nu te lasă indiferent, te obligă să te confrunți cu propriile tale prejudecăți și temeri. Nu e un film relaxant, dar e un film care merită văzut dacă ești dispus să te lași purtat într-o călătorie întunecată și tulburătoare.
Cred că „Mapleshade Stories” e potrivit pentru un public matur, care apreciază filmele cu o profunzime psihologică, care nu se tem de teme dificile și care sunt dispuși să investească timp și emoție într-o poveste complexă și ambiguă. Nu l-aș recomanda celor care caută doar divertisment facil sau celor care sunt sensibili la scene violente sau deranjante.
Mi-a amintit un pic de „The Witch”.