Data lansării: 2026-01-04
Regizor: Romeo Castellucci
Distribuție: Filippo Addamo, Alexia Dimitrakoulia, Katerina Douvi, Penny Eleftheriadou, Faidra Ntaioglou
Rating TMDb: 0
“Ma” mi-a rămas în minte mult timp după ce am ieșit din sala de cinema. Nu e genul de film pe care-l uiți ușor. Te macină, te pune pe gânduri și te obligă, cumva, să te confrunți cu întrebări grele despre condiția umană. Aș spune că e o experiență mai degrabă decât un simplu film.
Povestea, la prima vedere, pare simplă. Un grup de oameni, legați între ei prin fire invizibile, se confruntă cu pierderea, cu regretul, cu imposibilitatea de a da timpul înapoi. Nu pot să spun exact ce anume îi unește, pentru că ar însemna să stric surpriza, dar pot să vă asigur că legăturile dintre ei sunt mai complexe și mai dureroase decât par inițial. Fiecare personaj poartă cu sine o povară greu de imaginat, iar felul în care se raportează la ceilalți și la propriile traume este absolut fascinant. Nu e un film plin de dialoguri explozive sau acțiune frenetică. Din contră, predomină tăcerea, privirile încărcate de emoție, gesturile mici, dar semnificative.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera. E greu de descris în cuvinte, dar e un amestec de melancolie, de speranță firavă și de un sentiment constant de neliniște. Regizorul, Romeo Castellucci, reușește să creeze o lume aparte, în care realitatea se împletește cu visul, iar granița dintre normal și anormal devine din ce în ce mai subțire. E ca și cum ai pătrunde într-un tablou suprarealist, în care nimic nu e ceea ce pare. Jocul actorilor, Filippo Addamo, Alexia Dimitrakoulia și restul distribuției, este excepțional. Nu se bazează pe efecte speciale sau pe replici memorabile, ci pe expresivitatea fețelor, pe limbajul trupului. Transmit emoții puternice fără să spună un cuvânt.
Ritmul filmului e lent, contemplativ. Nu e un film pentru cei care caută divertisment ușor sau o poveste simplă. E un film care cere răbdare, atenție și o anumită deschidere spre a înțelege complexitatea sufletului uman. M-a făcut să mă simt inconfortabil pe alocuri, dar în sensul bun al cuvântului. M-a provocat să ies din zona mea de confort și să mă confrunt cu propriile temeri și incertitudini. E genul de film care rămâne cu tine mult timp după ce se termină, care te bântuie cu întrebări la care nu găsești răspunsuri simple.
“Ma” nu e pentru toată lumea. E un film greu, intens, care cere un anumit tip de public. Dacă ești genul de persoană care apreciază filmele cu substrat, care nu se teme de emoții puternice și care e dispusă să investească timp și energie pentru a înțelege o poveste complexă, atunci “Ma” e pentru tine. Dacă, în schimb, preferi filmele comerciale, cu happy end și efecte speciale, probabil că te vei plictisi.
Mi-a adus aminte, într-un fel, de “Stalker”.