Data lansării: 2026-02-02
Regizor: Oliver Cox
Distribuție: Silvia Presente, Kit Esuruoso, Paul David-Gough, Pippa Winslow, Gregory Fung
Rating TMDb: 0
Am așteptat “Lure” cu sufletul la gură după ce am văzut trailerul ăla scurt, dar intens. Premisa, cel puțin, promitea ceva diferit în oceanul ăsta de horror care, hai să fim serioși, adesea se repetă. Și, într-o oarecare măsură, “Lure” chiar livrează o experiență unică, deși nu perfectă.
Filmul ne aruncă într-o comunitate mică, izolată, undeva la marginea unei păduri dense. Oamenii sunt taciturni, trăiesc cu frică, o frică pe care o simți palpabil. Silvia Presente, în rolul Elenei, este absolut electrizantă. Nu e doar frumusețea ei stranie, ci modul în care își poartă povara, secretul care o macină din interior. Asta face ca apariția lui Kit Esuruoso, ca Daniel, un străin care ajunge în sat, să fie o scânteie într-un întuneric apăsător.
Relația dintre Elena și Daniel se dezvoltă lent, cu o tensiune sexuală subtilă, dar mai ales cu o disperare comună de a evada. Nu e o poveste de dragoste clasică, ci una despre supraviețuire, despre instinctele primare care ies la suprafață când ești împins la limită.
Cox, regizorul, construiește o atmosferă incredibilă. Pădurea, cu sunetele ei misterioase, casele vechi și dărăpănate, fețele brăzdate de griji ale localnicilor, totul contribuie la o senzație constantă de neliniște. Nu e genul de horror care te face să sari din scaun la fiecare minut, ci mai degrabă unul care se infiltrează încet sub piele, te bântuie chiar și după ce se termină genericul.
Ceea ce am apreciat cel mai mult e că “Lure” nu se bazează pe efecte speciale ieftine. Groaza vine din psihologia personajelor, din secretele pe care le ascund și din modul în care sunt dispuși să calce peste alții pentru a se proteja. Paul David-Gough, în rolul primarului, e absolut Diabolic. Zâmbetul lui fals și privirea lui rece te fac să te întrebi ce se ascunde în spatele acestei aparențe de om respectabil.
Totuși, filmul nu e lipsit de defecte. Pe alocuri, ritmul devine cam lent, iar unele scene se întind prea mult. Deși apreciam construcția atmosferei, simțeam uneori că se exagerează puțin cu simbolismul. Și, sincer, finalul m-a lăsat puțin dezamăgit. Nu că ar fi fost prost, ci mai degrabă ambiguu. Preferam o concluzie mai clară, mai hotărâtă. Dar poate că asta e și ideea: să te lase cu întrebări, să te facă să te gândești la ce ai văzut.
“Lure” nu e un film pentru oricine. Dacă ești genul de persoană care caută un horror plin de jump scares și gore, probabil că o să fii dezamăgit. Dar dacă apreciezi un horror inteligent, atmosferic, cu personaje complexe și o poveste care te pune pe gânduri, atunci merită să-i dai o șansă. E genul de film care rămâne cu tine, care te face să te întrebi ce ai fi făcut tu în locul personajelor.
Mi-a amintit, într-un fel, de “The Witch”.