Data lansării: 2026-01-12
Regizor: Vik Ramen
Distribuție: Simon Martin
Rating TMDb: 0
Am văzut aseară “Lost Soul” și încă mai simt un fior rece pe șira spinării. Nu e genul de horror care te sperie cu jump scares ieftine, ci te prinde într-o spirală descendentă a paranoia și disperării. Te trezești că respiri greu, la fel ca personajul principal, și asta spune multe despre cât de bine reușește filmul să te implice.
Simon Martin e absolut fenomenal. Joacă rolul unui scriitor cu un blocaj creativ major, care se retrage într-o cabană izolată, în mijlocul pustietății, în căutarea inspirației. Bineînțeles că lucrurile nu merg deloc conform planului. Cabana aia, care ar fi trebuit să-i ofere liniște, devine un labirint mental, un loc unde realitatea se deformează și granița dintre coșmar și luciditate se estompează complet.
Povestea te absoarbe treptat. Începe cu niște sunete ciudate, niște umbre care mișcă în colțul ochiului, insomnii chinuitoare… și apoi, totul escaladează într-un mod înfricoșător. Scriitorul începe să aibă halucinații, să vadă lucruri pe care nu le poate explica. E urmărit de o prezență sinistră, o umbră care se hrănește cu fricile și nesiguranțele lui. Nu știi niciodată dacă e doar în mintea lui sau dacă e ceva mult mai malefic la mijloc.
Vik Ramen, regizorul, are un simț al atmosferei cu adevărat macabru. Cadrele sunt lungi, tăioase, pline de tensiune. Folosește foarte bine sunetul, creând o muzică ambientală care te face să te simți constant neliniștit. Nu vezi multe lucruri în mod explicit, dar exact asta face ca totul să fie și mai înfricoșător. Imagini vagi, mișcări rapide, umbre dansând pe pereți… imaginația ta lucrează la foc automat, construind scenarii mult mai terifiante decât ar fi putut arăta orice efect special.
Filmul are un ritm lent, deliberat. Nu se grăbește să te sperie. Mai degrabă, construiește o tensiune surdă, care te apasă din ce în ce mai tare. E ca și cum te-ai scufunda încet într-o mlaștină, fără să poți să te mai salvezi. E un film care cere răbdare, dar te răsplătește cu o experiență viscerală, care te va bântui mult timp după ce se termină.
Cred că “Lost Soul” e perfect pentru cei care apreciază horrorul psihologic, cel care se joacă cu mintea și te lasă cu un sentiment de discomfort profund. Nu e un film pentru cei care vor să se distreze și să râdă. E un film pentru cei care vor să fie cu adevărat înfricoșați, pentru cei care vor să se confrunte cu cele mai întunecate colțuri ale psihicului uman. E genul de film care te face să te întrebi ce e real și ce nu, ce e în mintea ta și ce e dincolo de ea.
Mie personal mi-a plăcut enorm. Mi-a amintit, într-un fel, de “The Shining”.