Data lansării: 2026-01-16
Regizor: Alex Barnes-Auld
Distribuție: Tom Rainn, Maxwell James Clements, Jude Tzabar
Rating TMDb: 0
„Long Black” m-a prins pe picior greșit, recunosc. Nu știam mare lucru despre el când am intrat în sală, dar am ieșit complet vrăjit. E genul ăla de film care te lasă cu un nod în gât și te face să te gândești la el zile întregi.
Povestea, la prima vedere, pare simplă. Doi prieteni, legați de o copilărie complicată, se reîntâlnesc după ani de tăcere. Unul dintre ei, interpretat magistral de Tom Rainn, e un tip cu demoni interiori, bântuit de fantomele trecutului. Celălalt, Maxwell James Clements, pare mai stabil, mai echilibrat, dar și el ascunde o fragilitate surprinzătoare. Jude Tzabar adaugă o notă de mister și complexitate, personajul ei având un rol crucial în dinamica dintre cei doi.
Ce face însă „Long Black” special nu e neapărat trama, ci felul în care e spusă. Regizorul Alex Barnes-Auld reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, dar în același timp plină de o frumusețe stranie. Scenariul e inteligent, evitând clișeele și lăsând loc de interpretare. Dialogurile sunt naturale, credibile, parcă auzi conversații reale, nu replici scrise pentru film.
M-a impresionat mai ales modul în care sunt explorate teme precum prietenia, trădarea, iertarea și, mai ales, impactul traumelor din copilărie asupra vieții adulte. E un film despre cum ne definim prin amintiri, despre cum trecutul ne urmărește chiar și atunci când credem că am scăpat de el. Nu e o dramă ușoară, nu te aștepta să râzi cu gura până la urechi, dar e genul de film care te face să simți ceva, care te atinge profund.
Ritmul e unul lent, contemplativ, dar nu devine niciodată plictisitor. Fiecare cadru, fiecare secvență e gândită meticulos, contribuind la crearea unei atmosfere unice. Coloana sonoră se potrivește perfect cu tonul filmului, accentuând emoțiile fără a fi intruzivă.
Recunosc, e un film care nu e pentru toată lumea. Dacă ești genul de persoană care preferă filmele cu multă acțiune și efecte speciale, s-ar putea să te plictisești. Dar dacă apreciezi filmele indie, filmele care te provoacă să gândești și să simți, atunci „Long Black” ar putea fi pe gustul tău. E un film pentru cei care caută ceva mai mult decât o simplă distracție. E un film pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați într-o călătorie emoțională complexă și tulburătoare.
Eu, personal, am fost cucerit. M-a făcut să mă gândesc la propriile mele prietenii, la propriile mele amintiri, la propriile mele lupte interioare. Și asta, cred eu, e cea mai mare calitate a unui film: să te facă să te vezi pe tine în povestea de pe ecran.
Mi-a amintit, într-un fel, de „Manchester by the Sea”.