Data lansării: 2026-01-10
Regizor: Zoe Beloff
Distribuție: Kate Valk, Ariel Shafir, Maria Perez, Spencer Quartin, Lexie Waddy
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la “Life Forgotten” și, sincer, încă sunt sub influența lui. Nu știu de unde să încep. Poate cu faptul că Zoe Beloff a reușit să creeze ceva cu adevărat special, un film istoric care nu se simte deloc ca o lecție de istorie plictisitoare, ci ca o fereastră deschisă spre un suflet chinuit.
Filmul ne aruncă în plină dramă, în mijlocul unei epoci tulburi, fără a ne da prea multe explicații la început. Suntem lăsați să ne descurcăm, să simțim pe propria piele confuzia și incertitudinea personajelor. Și asta funcționează perfect. Povestea se concentrează pe viața unei femei, interpretată magistral de Kate Valk, a cărei amintiri sunt fragmentate, estompate de trecerea timpului și de traumele prin care a trecut. Nu știe cine este, de unde vine, ce s-a întâmplat.
Avem parte de un puzzle emoțional, pe care îl asamblăm bucată cu bucată, alături de ea. Fiecare întâlnire, fiecare dialog, fiecare imagine e o piesă care ne apropie de adevăr. Dar adevărul nu e întotdeauna frumos, iar “Life Forgotten” nu se ferește să ne arate partea întunecată a umanității, ororile războiului și cicatricile pe care le lasă în sufletele oamenilor.
Ariel Shafir, Maria Perez și restul distribuției contribuie la crearea unei atmosfere autentice, vibrante. Personajele lor sunt complexe, pline de nuanțe, niciodată complet bune sau complet rele. Le înțelegi motivațiile, chiar și atunci când acțiunile lor sunt discutabile.
Mi-a plăcut în mod deosebit felul în care Beloff a ales să spună povestea. Nu e o narațiune liniară, clasică. E o serie de flashback-uri, de vise, de halucinații, care se suprapun și se întrepătrund, creând un efect hipnotic. Muzica e discretă, dar puternică, subliniind perfect stările emoționale ale personajelor. Luminile și umbrele joacă un rol important, accentuând sentimentul de mister și de incertitudine.
Recunosc, nu e un film ușor. E solicitant emoțional, te pune la încercare, te obligă să te confrunți cu propriile tale temeri și angoase. Dar e și profund cathartic. Te ajută să înțelegi mai bine fragilitatea vieții, importanța memoriei și puterea spiritului uman de a supraviețui chiar și în cele mai grele momente.
Cred că “Life Forgotten” e un film care va rezona în special cu cei care apreciază dramele psihologice, cu cei care sunt interesați de istorie, dar mai ales cu cei care caută un film care să le atingă sufletul, să le provoace emoții puternice, să îi facă să reflecteze asupra sensului vieții. Dacă ești genul de persoană care preferă filmele cu supereroi și efecte speciale spectaculoase, probabil că nu o să-l apreciezi. Dar dacă vrei să vezi un film inteligent, bine realizat și cu o poveste captivantă, atunci “Life Forgotten” e o alegere excelentă.
Mi-a amintit, într-un fel, de “Hiroshima, dragostea mea”.