Data lansării: 2026-02-10
Regizor: Dorian Martin
Distribuție: Dorian Martin, Kylie River, Eleanor McKenna, James Anderson II, Klaire Weinroth
Rating TMDb: 0
Am văzut “Last Words” acum câteva zile și încă mă mai gândesc la el. Știți sentimentul ăla când un film te prinde pe nepregătite, te lasă un pic amețit și cu o senzație ciudată, dar bună, în suflet? Ei bine, fix asta am simțit.
Filmul nu este genul de producție care te bombardează cu efecte speciale sau răsturnări de situație incredibile. Dimpotrivă, are o simplitate dezarmantă, o poezie a cotidianului care te atrage ca un magnet. E despre oameni, despre relații, despre alegeri dificile și despre cum ne împăcăm cu trecutul, prezentul și mai ales, cu viitorul incert. Povestea urmărește un triunghi amoros atipic, complicat de secrete și de circumstanțe neprevăzute. Nu vă spun mai multe despre plot, pentru că merită să-l descoperiți singuri.
Ce mi-a plăcut enorm este modul în care regizorul, Dorian Martin, a reușit să creeze o atmosferă intimă, aproape palpabilă. Cadrele sunt atent construite, dialogurile sunt naturale și emoțiile sunt reale. Se simte că este un proiect de suflet, lucrat cu pasiune și cu atenție la detalii. Și cred că asta se transmite și spectatorului. Actorii sunt excelenți, toți. Dorian Martin, Kylie River, Eleanor McKenna, James Anderson II și Klaire Weinroth au reușit să dea viață unor personaje complexe, cu vulnerabilități și calități, cu care te poți identifica ușor. Jocul lor este subtil, nuanțat și credibil.
Nu e un film pentru oricine. Dacă preferi acțiunea non-stop și efectele vizuale spectaculoase, probabil că “Last Words” te va plictisi. Dar dacă apreciezi filmele care te fac să gândești, să simți și să te conectezi cu personajele, atunci merită să-i dai o șansă. E genul de film pe care îl revezi și descoperi de fiecare dată ceva nou, un detaliu pe care nu l-ai observat inițial, o nuanță care îți scapă.
Ritmul este lent, contemplativ, dar nu plictisitor. Te lasă să te pierzi în poveste, să te familiarizezi cu personajele, să simți emoțiile lor. Nu încearcă să te manipuleze sau să te șocheze, ci doar să-ți spună o poveste sinceră și umană. Și cred că reușește din plin. M-a emoționat, m-a făcut să zâmbesc, m-a făcut să mă gândesc la propriile mele alegeri și la relațiile mele.
Mi se pare potrivit pentru cei care apreciază dramele romantice, dar care nu se tem de un strop de umor negru și de o abordare mai matură a subiectului. E pentru cei care caută un film inteligent, sensibil și emoționant, care să le rămână în minte mult timp după ce se termină. E genul de film pe care l-ai recomanda unui prieten bun, știind că va aprecia complexitatea și frumusețea lui.
M-a dus cu gândul la “Lost in Translation”.