Data lansării: 2026-01-22
Regizor: Olive Nwosu
Distribuție: Jessica Gabriel’s Ujah, Amanda Oruh, Tinuade Jemiseye, Binta Ayo Mogaji, Seun Kuti
Rating TMDb: 0
Am văzut “Lady” săptămâna trecută și încă mai simt ecoul poveștii în mine. Nu e genul de film pe care îl uiți imediat ce ai ieșit din sală, dimpotrivă, te urmărește, te pune pe gânduri. Ți se infiltrează în minte ca un parfum persistent, lăsând în urmă o senzație amestecată de melancolie și speranță.
Filmul ne introduce într-o lume pe care, probabil, mulți dintre noi nu o cunosc prea bine. E vorba despre Nigeria modernă, o Nigeria vibrantă, plină de culoare, dar și de contraste puternice, de probleme sociale adânc înrădăcinate. O vedem prin ochii lui Ayana, o tânără care luptă să-și găsească locul, să-și urmeze visurile într-o societate care adesea pare să o constrângă, să o împingă spre un drum prestabilit.
Ayana, interpretată magistral de Jessica Gabriel’s Ujah, e o forță a naturii. E încăpățânată, e idealistă, dar în același timp e și vulnerabilă, nesigură pe sine. O urmărim cum navighează prin relații complicate, prin conflicte familiale, prin provocările unei cariere abia la început. E un personaj complex, cu care e ușor să empatizezi, chiar dacă nu ești de acord cu toate alegerile ei.
Regia lui Olive Nwosu e subtilă, dar extrem de eficientă. Nu e nevoie de artificii sau de efecte speciale grandioase. Nwosu lasă povestea să se desfășoare natural, punând accent pe emoțiile personajelor, pe interacțiunile dintre ele. Camera se mișcă lin, surprinzând expresii, gesturi mici, care spun mai mult decât o mie de cuvinte.
Atmosfera filmului e captivantă. Muzica, cu influențe afrobeat, creează o senzație de autenticitate, te introduce și mai mult în universul poveștii. Culorile sunt vii, vibrante, reflectând energia și vitalitatea Nigeriei, dar și căldura sufletelor personajelor.
Nu e un film ușor, trebuie să recunosc. Abordează teme grele, precum inegalitatea socială, discriminarea de gen, lupta pentru independență. Dar o face într-un mod sensibil, fără a cădea în melodramă sau în stereotipuri. Nu oferă răspunsuri simple, nu moralizează, ci te invită să reflectezi, să-ți pui întrebări.
Cred că e un film potrivit pentru cei care apreciază dramele realiste, pentru cei care sunt interesați de povești despre femei puternice, despre culturi diferite, despre luptele pentru dreptate și egalitate. E un film care te marchează, care te face să te simți mai conectat la lumea din jurul tău. Are un ritm poate un pic lent pe alocuri, dar asta cred că ajută la crearea unei atmosfere contemplative. Te lasă să rumegi emoțiile, să te scufunzi în psihologia personajelor.
Cred că și fanii lui Tinuade Jemiseye și Amanda Oruh vor fi încântați. Binta Ayo Mogaji și Seun Kuti aduc și ei un plus de credibilitate și profunzime.
M-a dus cu gândul, într-un fel, la “Atlantics”.