Data lansării: 2025-12-28
Regizor: Chris Howe
Distribuție: Katherine Ryan
Rating TMDb: 0
Am așteptat-o cu sufletul la gură pe Katherine Ryan. O urmăresc de ani buni, de când am descoperit-o întâmplător pe YouTube, și umorul ei acid, autoironic, m-a cucerit instant. Așa că, atunci când am auzit de “Katherine Ryan: First Born Daughter”, am știut că trebuie să-l văd. Nu m-a dezamăgit deloc.
Filmul nu este, hai să fim sinceri, o capodoperă cinematografică în sensul clasic. Nu are efecte speciale spectaculoase sau răsturnări de situație incredibile. Dar asta nu contează deloc, pentru că forța lui stă în altceva: în autenticitatea lui, în sinceritatea brutală cu care Katherine Ryan abordează subiecte delicate, transformându-le în momente de comedie pură.
“First Born Daughter” este o incursiune savuroasă în viața ei, de la provocările maternității (fiica ei mai mare, Violet, are un rol important, fiind adesea ținta glumelor – binevoitoare, bineînțeles) până la complexitatea relațiilor de familie și a rolului de femeie într-o societate încă dominată de stereotipuri. Nu vă așteptați la o biografie clasică, cronologică. Filmul sare de la o amintire la alta, de la o observație la alta, creând un mozaic amuzant și, pe alocuri, surprinzător de emoționant.
Chris Howe reușește să capteze perfect esența umorului lui Ryan. Regia este subtilă, inteligentă, lăsând-o pe actriță să strălucească, fără a o sufoca cu artificii stilistice inutile. Cadrele sunt simple, concentrate pe expresiile faciale și pe gesturile lui Katherine, care transmit mai mult decât o mie de cuvinte.
M-a impresionat curajul cu care Katherine Ryan vorbește despre subiecte considerate tabu. Nu se ferește să se auto-ironizeze, să-și expună vulnerabilitățile, să-și recunoască greșelile. În același timp, denunță cu umor și sarcasm ipocrizia și prejudecățile societății. Umorul ei este un instrument puternic de deconstrucție, care te face să râzi, dar și să te gândești.
Atmosfera filmului este una relaxată, prietenoasă, ca și cum ai sta la o cafea cu o prietenă bună care îți povestește întâmplări amuzante din viața ei. Ritmul este alert, fără momente moarte, menținându-te captivat de la început până la sfârșit. E un film pe care îl poți vedea singur, într-o seară ploioasă, sau cu prietenii, pentru o porție bună de râs.
Cred că “First Born Daughter” este perfect pentru cei care apreciază umorul inteligent, autoironic, care nu se teme să abordeze subiecte controversate. E pentru cei care se simt confortabil cu un limbaj direct, fără ocolișuri. Nu l-aș recomanda, în schimb, celor care se simt ușor ofensați sau care preferă un umor mai cuminte, mai previzibil.
Recunosc, am râs cu lacrimi în multe momente. Dar dincolo de umor, filmul m-a atins și printr-o anumită melancolie, printr-o fragilitate pe care Katherine Ryan o ascunde, poate, sub o mască de femeie puternică și independentă.
Dacă îți place genul acesta de comedie onestă și fără filtre, aruncă o privire și la “Nanette”.