Data lansării: 2026-02-13
Regizor: Dick Carruthers
Distribuție: Josh Groban
Rating TMDb: 0
Tocmai am terminat de vizionat “Josh Groban: An Intimate Evening at The Union Chapel” și simt nevoia să împărtășesc cu voi experiența. Nu e genul de film despre care să poți spune simplu “mi-a plăcut” sau “nu mi-a plăcut”. E mai degrabă o călătorie emoțională într-un spațiu acustic absolut magic, un loc unde muzica devine palpabilă.
Știți, am văzut multe concerte filmate, dar acesta are ceva special. Probabil cadrul – The Union Chapel, o biserică neogotică din Londra, e pur și simplu uluitoare. Dar mai mult decât decorul, e atmosfera intimă pe care o creează. Te simți ca și cum ai fi acolo, alături de Josh și public, respirând același aer încărcat de emoție.
Muzica, bineînțeles, este vedeta principală. Josh Groban își pune sufletul în fiecare notă, iar vocea lui, amplificată de acustica superbă a capelei, te pătrunde până în măduva oaselor. Nu e doar un concert, e o poveste spusă prin muzică. Fiecare piesă are o încărcătură emoțională puternică, iar el reușește să transmită asta cu o sinceritate dezarmantă. Îmi place cum se joacă cu registrele, trecând cu ușurință de la balade pline de melancolie la piese mai ritmate și energice.
Regia lui Dick Carruthers e discretă, dar eficientă. Nu încearcă să fure atenția de la muzică, ci o completează cu cadre atent alese și o filmare care te introduce cu totul în atmosfera locului. Se simte că a înțeles perfect ce vrea să transmită Groban.
Nu vă așteptați la un spectacol extravagant, cu efecte speciale și artificii. Aici totul este despre muzică, despre emoție și despre conexiunea artist-public. E un film pentru cei care apreciază vocile puternice, melodiile bine scrise și interpretările sincere. E genul de film pe care îl poți revedea de multe ori și de fiecare dată să descoperi ceva nou.
Cine ar trebui să vadă filmul ăsta? Cu siguranță fanii lui Josh Groban nu vor fi dezamăgiți. Dar cred că oricine apreciază muzica bună, indiferent de gen, ar putea fi surprins de intensitatea emoțională a acestui concert. Dacă vă plac vocile puternice și interpretările sincere, dați-i o șansă. S-ar putea să vă îndrăgostiți.
Eu, una, am fost cucerită. M-a făcut să simt, să vibrez și să mă deconectez complet de realitate pentru câteva ore. E genul de experiență pe care o cauți într-un film, nu-i așa?
Mi-a amintit un pic de “Leonard Cohen: Live in London”.