Data lansării: 2026-02-20
Regizor: Lieven Corthouts
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am văzut ieri „Jonathan”. Mă tot gândesc la el de atunci. Nu e genul de film pe care îl uiți imediat ce iesi din sală. E genul care te urmărește, care se strecoară subtil în gândurile tale și te face să-ți pui întrebări. Nu întrebări mari, existențiale, ci mai degrabă întrebări mici, intime, legate de alegerile pe care le facem și de cum ne definim pe noi înșine.
Povestea, la prima vedere, pare simplă: Jonathan, un tip obișnuit, încearcă să-și găsească un loc în lume. Are un job plictisitor, o viață socială… acceptabilă, dar simte un gol interior pe care nu știe cum să-l umple. Asta până când începe să aibă vise ciudate, flashback-uri dintr-o viață pe care nu o recunoaște. Treptat, descoperă că existența lui e mult mai complicată decât credea.
Nu vreau să vă spun prea multe despre ce urmează, pentru că farmecul filmului stă tocmai în misterul care se construiește treptat. Ceea ce pot să spun e că „Jonathan” explorează tema identității într-un mod inteligent și emoționant. Nu e o dramă greoaie, apăsătoare, ci mai degrabă un film contemplativ, care te lasă să tragi propriile concluzii.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera. Regizorul Lieven Corthouts a creat un univers vizual aparte, cu o paletă de culori restrânsă, dar sugestivă. Totul pare ușor desaturat, ca o amintire estompată, ceea ce se potrivește perfect cu starea de confuzie a personajului principal. Muzica, discretă dar omniprezentă, contribuie și ea la crearea acestei atmosfere melancolice.
Actorul principal, al cărui nume nu-l menționez ca să nu dau spoilere, este absolut remarcabil. Reușește să transmită perfect zbuciumul interior al lui Jonathan, fără a cădea în patetism. E un rol subtil, nuanțat, care necesită o sensibilitate aparte. Veți vedea, performanța lui vă va rămâne mult timp în minte.
Ritmul filmului este, poate, un pic lent pentru gusturile unora. Nu e un film plin de acțiune sau de răsturnări de situație spectaculoase. E un film care se lasă savurat, care te invită să te pierzi în detalii și să reflectezi asupra sensului vieții. Poate tocmai de aceea l-am găsit atât de captivant. M-a făcut să mă gândesc la propria mea identitate, la alegerile pe care le-am făcut și la drumul pe care îl urmez.
„Jonathan” nu e un film pentru toată lumea. Dacă sunteți în căutarea unui blockbuster plin de efecte speciale, s-ar putea să fiți dezamăgiți. Dar dacă apreciați dramele psihologice, filmele care te pun pe gânduri și care abordează teme complexe cu sensibilitate, atunci vă recomand cu căldură să-l vedeți. E genul de film care rămâne cu tine mult timp după ce se termină. E un film care te face să te simți… uman.
Mi-a amintit un pic de „Moon”.