Data lansării: 2026-01-13
Regizor: Saumene Mehrdady
Distribuție: Sarah Chang Tadayon, Alexander Morales, Angela Barber, Jeff Deglow, Shahrad Fredotti
Rating TMDb: 0
Am ieșit din sala de cinema cu un nod în gât și o stare de neliniște profundă. Asta mi-a lăsat “Intrusive Thoughts”. Nu e un film pe care-l poți uita ușor, din contră, cred că o să-l rumeg zile întregi. E genul ăla de dramă care te prinde în mrejele ei și nu te mai lasă până nu te-a scuturat bine de tot.
Povestea, în aparență simplă, e de fapt un labirint complicat de emoții și trăiri contradictorii. Urmărim viața unui personaj măcinat de gânduri obsesive, gânduri care-i subminează încet, dar sigur, existența. Nu știu cum au reușit scenariștii, dar au zugrăvit cu o acuratețe dureroasă felul în care aceste gânduri pot deveni o închisoare mentală, o voce constantă care te șoptește minciuni și te împinge spre abis.
Sarah Chang Tadayon, interpreta personajului principal, este absolut fenomenală. Transmite o fragilitate cutremurătoare, o luptă interioară epuizantă, fără să cadă în melodramatic sau exagerare. De fapt, tot castingul e impecabil, fiecare actor contribuind la crearea unei atmosfere dense, apăsătoare. Nu e un film ușor de vizionat, te avertizez, dar e un film onest, care nu se ferește să arate laturile întunecate ale psihicului uman.
Saumene Mehrdady, regizoarea, a reușit să creeze o atmosferă claustrofobă, chiar și în scenele desfășurate în spații deschise. Camera pare să se miște timid, să se apropie cu frică de personaj, ca și cum ar vrea să nu-l deranjeze, dar în același timp să nu scape nimic din ce se întâmplă în sufletul lui. Ritmul filmului e lent, contemplativ, dându-ți timp să procesezi fiecare secvență, fiecare dialog, fiecare privire. Uneori, tăcerea e mai puternică decât orice replică.
“Intrusive Thoughts” nu oferă răspunsuri simple sau soluții miraculoase. Nu e un film care te scoate din starea de spirit proastă, ci mai degrabă unul care te face să te gândești la starea de spirit a altora. Te pune față în față cu complexitatea minții umane, cu vulnerabilitățile și cu forța interioară pe care o avem cu toții.
Nu aș spune că e un film pentru oricine. Dacă ești genul de persoană care preferă blockbusterele pline de efecte speciale și acțiune non-stop, probabil că te vei plictisi. Dar dacă ești interesat de psihologie, de dramele intime, de poveștile care te pun pe gânduri, atunci ar trebui să-i dai o șansă. E un film care cere răbdare, atenție și o oarecare disponibilitate de a te confrunta cu teme grele. E un film care te poate schimba.
Mi-a adus aminte, într-un fel, de “Manchester by the Sea”.