Data lansării: 2026-01-01
Regizor: Johannes Roberts
Distribuție: Johnny Sequoyah, Jessica Alexander, Troy Kotsur, Victoria Wyant, Gia Hunter
Rating TMDb: 6.558
“Instinct primar” m-a ținut cu sufletul la gură de la prima secvență până aproape de final. Aproape, zic, pentru că, deși are un ritm impecabil și o tensiune care crește treptat, ultimele zece minute parcă se grăbesc puțin, lăsând unele întrebări fără răspuns.
Știți senzația aia când simți că ceva nu e în regulă, dar nu poți pune degetul pe ce anume? Cam asta trăiește și Sara, personajul principal, interpretat cu o intensitate surprinzătoare de Johnny Sequoyah. Sara se mută cu familia într-o casă veche, izolată undeva la marginea unei păduri. Inițial, totul pare idilic. Aer curat, liniște, o evadare din agitația orașului. Dar, curând, Sara începe să aibă coșmaruri, să audă zgomote ciudate și să observe umbre care se mișcă prin casă.
Johannes Roberts reușește să construiască o atmosferă sufocantă, apăsătoare. Nu e genul de horror cu jump scares ieftine, ci mai degrabă un thriller psihologic care se infiltrează în subconștient. Sunetul joacă un rol crucial aici. Scârțâitul lemnelor, vântul care șuieră printre copaci, o muzică subtilă, dar insistentă – toate contribuie la crearea unei stări de anxietate permanentă.
Jessica Alexander, în rolul mamei lui Sara, oferă o interpretare nuanțată. E o mamă protectoare, dar și copleșită de propriile probleme, incapabilă să vadă pericolul care se apropie. Iar Troy Kotsur, deși are un rol mai mic, aduce o greutate emoțională filmului, oferind o perspectivă diferită asupra evenimentelor.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la “Instinct primar” este modul în care explorează tema izolării. Sara se simte singură, neînțeleasă de familia ei, prinsă într-o lume care pare să se destrame în jurul ei. E o metaforă puternică pentru alienarea socială și pentru lupta cu propriile demoni. Dar, atenție, nu e un film pentru cei slabi de inimă. Unele scene sunt destul de grafice și pot fi deranjante. E genul de film care te face să te gândești de două ori înainte să stingi lumina noaptea.
Cred că va fi pe placul celor care apreciază filmele horror cu un substrat psihologic, care nu se bazează doar pe efecte speciale, ci pe crearea unei tensiuni emoționale autentice. Dacă ești fan al genului “horror inteligent”, cu siguranță merită să-i acorzi o șansă. Nu te aștepta la o explozie de acțiune, ci mai degrabă la o călătorie întunecată în mintea unui personaj complex.
Mi-a amintit puțin de “The Witch”.