Data lansării: 1995-01-27
Regizor: Richard Linklater
Distribuție: Ethan Hawke, Julie Delpy, Andrea Eckert, Hanno Pöschl, Karl Bruckschwaiger
Rating TMDb: 7.971
Am revăzut recent „Înainte de răsărit” și m-a lovit din nou cu aceeași forță. E genul ăla de film care te face să te simți puțin mai viu, mai conștient de fiecare clipă. E ca o adiere caldă într-o Zi ploioasă. Cred că fiecare dintre noi, măcar o dată, a visat la o astfel de întâlnire magică, la o noapte petrecută alături de un necunoscut care ne înțelege mai bine decât oricine altcineva.
Filmul urmărește povestea lui Jesse, un american, și a lui Céline, o franțuzoaică, care se întâlnesc întâmplător într-un tren spre Viena. O scurtă conversație le dezvăluie o chimie incredibilă, o conexiune rară care îi determină să ia o decizie spontană: să coboare împreună în Viena și să petreacă o noapte explorând orașul, discutând despre viață, dragoste și tot ce le trece prin minte. Practic, urmărim două suflete care se deschid unul în fața celuilalt, fără rezerve, într-un interval de timp limitat.
Ceea ce face filmul cu adevărat special este realismul conversațiilor. Nu sunt replici pompoase sau dialoguri forțate. Totul sună autentic, natural, ca și cum am asculta doi prieteni vechi care își împărtășesc gândurile și sentimentele cele mai profunde. Regia lui Richard Linklater e subtilă, aproape invizibilă, dar tocmai asta face ca filmul să pară atât de real. El doar a creat cadrul perfect pentru ca magia să se întâmple, iar Ethan Hawke și Julie Delpy au preluat ștafeta cu o naturalețe incredibilă. Interpretările lor sunt impecabile, reușesc să transmită toate nuanțele emoționale ale personajelor. E greu să nu te atașezi de ei, să nu te simți implicat în povestea lor.
Viena devine un personaj în sine, un decor romantic și misterios care amplifică intensitatea emoțională a întâlnirii lor. Străduțele întortocheate, cafenelele intime, parcurile liniștite – toate contribuie la atmosfera magică a filmului. Lumina caldă a apusului, muzica discretă, râsetele lor – totul se îmbină perfect într-o simfonie a emoțiilor.
Filmul nu are o acțiune spectaculoasă, nu urmărește o intrigă complexă. E, pur și simplu, o radiografie a unei conexiuni umane intense, o explorare a ideilor și sentimentelor care ne definesc ca ființe umane. E o meditație asupra efemerității timpului, asupra importanței momentelor prezente și asupra impactului pe care îl pot avea întâlnirile neașteptate.
Ritmul filmului e lent, contemplativ, perfect pentru a te lăsa purtat de fluxul conversațiilor și de emoțiile personajelor. Dar nu e un film plictisitor, dimpotrivă, te captivează de la început până la sfârșit, te face să te simți viu și conectat.
Cred că „Înainte de răsărit” e un film perfect pentru cei care apreciază dialogurile inteligente, personajele complexe și poveștile despre conexiuni umane autentice. E un film pentru romantici, pentru visători, pentru cei care cred în puterea unei simple conversații. E un film care te face să te gândești la viață, la dragoste și la toate posibilitățile pe care le oferă. Nu e un film pentru cei care caută acțiune și efecte speciale. E un film pentru cei care vor să simtă.
Mie personal, m-a lăsat cu un sentiment de melancolie dulce, cu o dorință de a trăi fiecare moment la intensitate maximă și cu o amintire plăcută a acelei nopți magice petrecute alături de Jesse și Céline.
Un film asemănător? “Lost in Translation”.