Data lansării: 2026-02-04
Regizor: Zubayr Zubayr
Distribuție: Nichaela Farrell, King Davies Dogbe
Rating TMDb: 10
Am ieșit din sala de cinema încă sub vraja lui “In The Shadows 75”. Câteodată, simți că un film te prinde în menghina lui și nu te mai lasă să respiri până la genericul de final. A fost genul ăsta de experiență. Nu e un film ușor, nu e ceva ce poți digera repede. Te roade. Te face să te gândești la alegeri, la consecințe și, mai ales, la umbrele care ne bântuie pe toți.
Povestea, în esență, e despre o generație. O generație prinsă între două lumi, între idealuri tinerești și realitatea brutală a vieții. Nu vreau să vă stric plăcerea dezvăluind prea multe, dar să știți că fiecare personaj are un secret, o rană deschisă pe care încearcă s-o ascundă sub un zâmbet forțat sau o replă sarcastică. Nichaela Farrell, Dumnezeule, ce interpretare! Poți simți disperarea ei, furia ei mocnită, dar și fragilitatea ascunsă sub carapace. King Davies Dogbe completează perfect ecuația, creând un contrast puternic, dar și o chimie palpabilă cu Farrell.
Zubayr Zubayr a reușit să creeze o atmosferă apăsătoare, aproape claustrofobică. Te simți constant urmărit, ca și cum un pericol nevăzut pândește din umbră. Paleta de culori e predominant sumbră, accentuând sentimentul de melancolie și de pierdere. E un film despre pierderea inocenței, despre compromisuri și despre prețul pe care îl plătim pentru a ne atinge, sau mă rog, pentru a crede că ne atingem scopurile. Ritmul e lent, deliberat, lăsând spectatorului timp să proceseze emoțiile și să se conecteze cu personajele. Nu e un film pentru cei care caută acțiune non-stop sau explozii spectaculoase. E un film pentru cei care apreciază o poveste bine spusă, cu personaje complexe și dialoguri inteligente.
E genul de film care te face să te simți inconfortabil, care te scoate din zona de confort și te obligă să te confrunți cu întrebări grele. Nu e un film pe care îl uiți ușor după ce ai ieșit din sala de cinema. Te urmărește mult timp după aceea, te bântuie în visuri și te face să te gândești la alegerile tale, la umbrele tale. Mi-a plăcut mult că nu încearcă să ofere răspunsuri simple sau soluții facile. E un film onest, care reflectă complexitatea vieții și a relațiilor umane. Dacă ești genul de persoană care caută un film care să te provoace, care să te facă să gândești și care să te emoționeze profund, atunci “In The Shadows 75” e pentru tine. Dacă preferi filmele superficiale și previzibile, mai bine stai departe.
Nu aș spune că e un film de masă, dar cred că are un potențial uriaș de a rezona cu un public mai restrâns, mai sofisticat. E genul de film pe care îl discuți cu prietenii după aceea, pe care îl analizezi și îl interpretezi în fel și chip. Te face să te simți viu, te face să te simți uman.
Am rămas profund impresionat și recomand cu căldură. E un film care rămâne cu tine mult timp după ce l-ai văzut.
Îmi amintește oarecum de *Taxi Driver*.