Data lansării: 2026-01-27
Regizor: Sarah Appleton
Distribuție: 佐藤寿保
Rating TMDb: 0
Am văzut „I’m Being Watched” acum câteva zile și încă mă bântuie. Nu știam la ce să mă aștept când am apăsat play, dar pot să vă spun că nu e genul de documentar pe care îl uiți a doua Zi. E ceva visceral, incomod, dar fascinant în același timp.
E greu să descrii despre ce e vorba fără să dai prea multe spoilere. În esență, urmărește povestea lui 佐藤寿保, și felul în care viața lui devine treptat, imperceptibil, un spectacol. Nu e vorba de Big Brother și camere ascunse peste tot, ci de o senzație constantă de a fi observat, analizat, judecat. Te simți la fel ca el, nesigur și expus. Cred că asta e ceea ce m-a făcut să mă simt atât de implicat. Nu e doar un studiu de caz, e o experiență pe care o trăiești alături de protagonist.
Sarah Appleton reușește să creeze o atmosferă sufocantă, claustrofobică, chiar și în spațiile largi, deschise. Modul în care folosește sunetul, cadrele lungi și silențioase, contribuie enorm la această senzație. Nu te lasă să respiri, nu te lasă să te relaxezi. Ești tot timpul pe muchie de cuțit, așteptând să se întâmple ceva. Și, inevitabil, se întâmplă.
佐藤寿保 este, pur și simplu, hipnotizant. E un tip obișnuit, cu probleme obișnuite, dar modul în care reacționează la presiunea constantă e incredibil de uman și de relatable. Vezi cum se transformă sub ochii tăi, cum încearcă să se adapteze, cum se luptă cu paranoia și cu frică. Nu e un erou, nu e un villain. E doar un om prins într-o situație imposibilă.
Ce mi s-a părut interesant este că filmul nu oferă răspunsuri ușoare. Nu te ia de mână și-ți spune ce să gândești. Te lasă pe tine să tragi concluziile, să te întrebi ce ai face tu în locul lui 佐藤寿保, dacă am fi cu toții, într-o oarecare măsură, sub o formă de supraveghere. Și cred că asta e, de fapt, mesajul principal: să fim conștienți de impactul pe care îl are tehnologia asupra vieților noastre și asupra intimității noastre.
Nu e un film pentru toată lumea. Dacă preferi blockbusterele cu efecte speciale și povești simple, probabil că nu o să-ți placă. Dar dacă ești interesat de documentare care te pun pe gânduri, care te fac să te simți inconfortabil, care te provoacă, atunci merită să-i dai o șansă. Te va bântui mult timp după ce se termină, garantat.
Cred că ar putea să rezoneze cu cei care au apreciat “The Truman Show”.