Data lansării: 2026-01-24
Regizor: Walter Thompson-Hernández
Distribuție: Danielle Brooks, J. Alphonse Nicholson, Kelvin Adekunle, Bre-Z, Myles Bullock
Rating TMDb: 0
Am văzut de curând un film care m-a lăsat cu un nod în gât, un fel de melancolie dulce-amăruie care te urmărește zile întregi. Se numește „If I Go Will They Miss Me” și, sincer, titlul singur ar trebui să te facă să te oprești o clipă și să te întrebi ce anume ascunde povestea asta.
Filmul urmărește viața unui băiat tânăr, Kelvin, care crește într-o comunitate plină de provocări. Nu e o poveste despre gangsteri sau despre violență gratuită, ci despre efortul de a-ți găsi un drum, despre legăturile fragile care ne țin împreună și despre impactul generațional al visurilor neîmplinite. Kelvin are o imaginație debordantă, un fel de evadare magică dintr-o realitate uneori dură. Desenele lui devin o fereastră către sufletul său, către temerile și speranțele pe care le poartă în el.
Regia lui Walter Thompson-Hernández e sensibilă, atentă la detalii. Nu forțează emoția, ci o lasă să se construiască organic, prin gesturi mici, priviri intense și tăceri încărcate. E un film care vorbește mult fără să spună prea multe, care te invită să completezi tu golurile cu propria experiență. Danielle Brooks și J. Alphonse Nicholson fac niște roluri extraordinare, reușind să transmită complexitatea relațiilor familiale, greutatea responsabilităților și lupta pentru un viitor mai bun. Nu sunt personaje perfecte, sunt oameni cu defecte și calități, cu momente de slăbiciune și de putere, tocmai de asta te conectezi atât de ușor cu ei.
Mi-a plăcut foarte mult cum explorează filmul ideea de apartenență, de identitate, de moștenire culturală. Nu e un film didactic, nu te predică nimic, ci te invită să reflectezi la propriile tale rădăcini, la locurile de unde vii și la impactul pe care acestea l-au avut asupra ta. E un film profund emoționant, dar nu lacrimogen. E mai degrabă o introspecție calmă, o contemplare a frumuseții și a durerii care coexistă în viața de Zi cu zi.
Atmosfera filmului e superbă. Culorile calde, imaginile picturale, muzica delicată, toate contribuie la crearea unei stări de visare, de amintire. Ritmul e lent, contemplativ, dându-ți timp să absorbi fiecare imagine, fiecare sunet, fiecare emoție. Nu e un film pentru cei care caută adrenalină sau efecte speciale. E un film pentru cei care apreciază poveștile bine spuse, pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați de emoție, pentru cei care cred în puterea cathartică a artei.
Cred că „If I Go Will They Miss Me” e un film care va rezona în special cu tinerii care se simt pierduți sau nesiguri, cu cei care caută un sens în viață, cu cei care au nevoie de o rază de speranță. E un film despre puterea visurilor, despre importanța familiei și despre curajul de a fi tu însuți. E un film care te face să te gândești la cine ești, de unde vii și încotro te îndrepți.
Un film care mi-a adus aminte de el, într-un fel, a fost „Moonlight”.