Data lansării: 2026-02-24
Regizor: Taavi Vartia
Distribuție: Thea Sofie Loch Næss, Νίκος Κουκάς, Mimi Roivainen, Jasmin Simonen
Rating TMDb: 3
Am văzut „Ice Skater” acum câteva zile și încă mă gândesc la el. Mărturisesc, nu știam mare lucru despre film înainte să mă așez în fața ecranului. Văzusem doar un trailer scurt, suficient cât să-mi atragă atenția cu atmosfera lui rece, aproape glacială. Și fix asta am primit.
Filmul ne aruncă în viața unei patinatoare talentate, dar complet măcinate de presiunea competiției. Nu e vorba doar de presiunea antrenorului sau a familiei, ci mai ales de cea pe care și-o impune singură. Are o ambiție feroce, o dorință arzătoare de a excela, dar parcă se luptă constant cu propriii demoni. Și acești demoni nu se manifestă doar prin nesiguranță sau teamă de eșec. E ceva mai întunecat, mai profund.
Povestea evoluează lent, dar nu devine niciodată plictisitoare. Are un ritm propriu, ca o mișcare elegantă pe gheață, dar care ascunde o tensiune constantă. Regizorul Taavi Vartia reușește să construiască o atmosferă apăsătoare, claustrofobică uneori, folosind în mod inteligent luminile și umbrele. Iar coloana sonoră este absolut perfectă – subliniază fiecare emoție, fiecare frântură de speranță sau disperare.
Thea Sofie Loch Næss este absolut hipnotizantă în rolul principal. Reușește să transmită toată fragilitatea și forța personajului, fără a cădea în melodramatic. Cred că este cel mai bun rol al ei de până acum. Nici ceilalți actori nu sunt mai prejos. Νίκος Κουκάς, Mimi Roivainen și Jasmin Simonen completează perfect distribuția, creând un univers credibil și captivant în jurul personajului principal.
„Ice Skater” nu este un film ușor. Nu te lasă să respiri, te ține cu sufletul la gură până la final. Nu e un film pentru oricine caută divertisment pur și simplu. E un film care te provoacă, care te face să te gândești la prețul succesului, la limitele pe care suntem dispuși să le depășim, la sacrificiile pe care le facem pentru a atinge un ideal.
Am ieșit din sala de cinema cu un sentiment ciudat, un amestec de admirație și neliniște. Admirație pentru curajul regizorului de a aborda un subiect dificil și pentru interpretările actorilor. Neliniște pentru că filmul m-a făcut să mă întreb cât de mult suntem dispuși să ne sacrificăm pentru a ne atinge visele. Cred că acesta este un film care va rămâne cu mine mult timp de acum încolo.
Cred că ar fi potrivit pentru cinefilii care apreciază dramele psihologice intense, pentru cei care sunt atrași de povești despre ambiție, obsesie și lupta cu propriii demoni. Nu e un film pentru cei care preferă happy-end-urile facile.
Mi-a adus aminte, cumva, de „Black Swan”.