Data lansării: 2026-01-27
Regizor: Theo Watkins
Distribuție: Dan Gaisford
Rating TMDb: 0
Am ieșit din sala de cinema cu un sentiment ciudat, un amestec de iritare și admirație. „I Hate Jack” te prinde într-o menghină emoțională, nu te mai lasă și, sincer, nici nu știi dacă vrei să scapi. Nu e un film ușor, asta e clar, dar e genul ăla de experiență cinematografică care te face să rumegi după, să te gândești la ce ai văzut, să discuți cu alții.
Povestea e centrată pe un personaj, evident, pe nume Jack. Și, da, e un personaj pe care, cel puțin inițial, e greu să-l placi. Un fel de anti-erou modern, plin de contradicții, de frustrări mocnite, un tip care pare că-și sabotează singur fiecare șansă la fericire. Îl urmărim printr-o serie de evenimente care, aparent, nu au nicio legătură între ele, dar care, treptat, încep să construiască un portret complex, un puzzle ale cărui piese se îmbină abia spre final.
Ce mi-a plăcut mult e felul în care filmul te forțează să te confrunți cu propriile tale prejudecăți. Îl judeci pe Jack, îl condamni pentru alegerile lui, dar, în același timp, te și recunoști în el, în slăbiciunile lui, în fricile lui. Și cred că asta e una dintre marile reușite ale lui Theo Watkins, regizorul, să creeze un personaj atât de detestabil și, paradoxal, atât de uman.
Dan Gaisford e absolut fenomenal în rolul principal. Nu e un rol care să-ți aducă aplauze imediate, din contră, e un rol riscant, care te poate face să antipatizezi complet personajul. Dar Gaisford reușește să nuanțeze, să aducă la suprafață acea vulnerabilitate ascunsă, acea nevoie disperată de conexiune umană care îl motivează pe Jack, chiar și atunci când o face în cele mai greșite moduri.
Atmosfera filmului e apăsătoare, claustrofobică uneori. Are un ritm lent, deliberat, care te obligă să te concentrezi, să absorbi fiecare detaliu. Nu e genul de film pe care îl poți urmări distrat, cu ochii pe telefon. Te cere total, te solicită emoțional. Și, sincer, cred că nu e pentru oricine. Dacă preferi filmele cu happy end garantat și personaje ușor de înțeles, mai bine stai departe. Dar, dacă ești dispus să te lași provocat, să explorezi zone întunecate ale psihicului uman, atunci „I Hate Jack” ar putea fi o experiență memorabilă.
Finalul, ah, finalul! Nu o să vă spun nimic, bineînțeles, dar pot să vă garantez că nu veți rămâne indiferenți. Te lasă cu un gust amar, cu un sentiment de incertitudine, cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Și cred că asta e, de fapt, miza filmului, să te pună pe gânduri, să te facă să te întrebi ce înseamnă, până la urmă, să fii uman.
M-a dus cu gândul la “Manchester by the Sea”.