Data lansării: 2026-02-23
Regizor: Jason Sterman
Distribuție: Shota Imanaga, 大谷翔平, Rōki Sasaki, Seiya Suzuki, Yoshinobu Yamamoto
Rating TMDb: 8
Tocmai am terminat de văzut „Homecoming: The Tokyo Series” și încă sunt cu nodul în gât. Nu mă așteptam să mă emoționeze atât de mult un documentar sportiv, dar cred că subiectul ales și modul în care a fost abordat au făcut diferența. E genul ăla de film care te prinde de la primele secunde și nu te mai lasă până la genericul de final. Nu e doar despre baseball, e despre sacrificiu, despre patriotism, despre presiunea uriașă de a juca pentru țara ta, în fața propriilor fani, cu ochii întregii lumi ațintiți asupra ta.
Și ce fani! Atmosfera din Tokyo, e pur și simplu electrizantă. Poți simți pasiunea aia debordantă, energia care pulsează în tribune. Jason Sterman a reușit să surprindă perfect intensitatea momentului, nu doar pe teren, ci și în spatele scenei, în antrenamente, în discuțiile tensionate dintre jucători și antrenori.
Filmul urmărește drumul echipei naționale de baseball a Japoniei spre victorie, concentrându-se în special pe câțiva jucători-cheie. Shota Imanaga, cu determinarea lui stoică, 大谷翔平, cu carisma lui debordantă, Rōki Sasaki, tânărul fenomen cu o presiune incredibilă pe umeri, Seiya Suzuki, cu talentul lui nativ, și Yoshinobu Yamamoto, cu precizia lui chirurgicală. Nu sunt doar niște nume, devin niște personaje pe care ajungi să le cunoști, să le înțelegi motivațiile, să le împărtășești emoțiile. Vezi efortul supraomenesc pe care îl depun, vezi dubiile care îi macină, vezi bucuria pură a victoriei.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost umanitatea lor. Nu sunt niște supereroi, sunt niște oameni normali, cu slăbiciuni și cu temeri. Filmul nu glorifică doar victoria, ci și lupta, sacrificiile, momentele grele prin care trec sportivii pentru a ajunge la acel nivel.
Și regia e impecabilă. Sterman nu cade în capcana de a face un documentar plictisitor, cu imagini statice și comentarii pompoase. Dimpotrivă, ritmul e alert, montajul dinamic, iar muzica completează perfect atmosfera. Interviurile cu jucătorii sunt realizate cu sensibilitate, permițându-le să se exprime liber, fără a fi împinși în direcții prestabilite.
E un film pentru cei pasionați de sport, evident, dar și pentru cei care apreciază poveștile bine spuse, despre perseverență, despre muncă în echipă, despre depășirea limitelor. E un film despre ce înseamnă să te dedici complet unui scop și să lupți pentru el până la capăt. Te inspiră, te motivează și te face să te simți mândru de spiritul uman.
Cred că ar plăcea în special celor care au urmărit documentare despre sportivi de performanță, dar chiar și cineva care nu e neapărat fan baseball s-ar putea bucura de el. Eu l-am recomandat deja tuturor prietenilor mei.
Un film asemănător, ca atmosferă și intensitate, ar fi “Senna”.