Data lansării: 2026-02-26
Regizor: Nathalie Boltt
Distribuție: Elijah Tamati, Judy Davis, Miriam Margolyes, Jacki Weaver, Jonny Brugh
Rating TMDb: 0
Am văzut „Holy Days” acum câteva zile și încă mă bântuie, într-un mod bun, bineînțeles. Nu știu cum să explic mai bine, dar are un aer special, ca un vis ciudat pe care nu-l poți uita. Nu e un film perfect, departe de asta, dar are o sclipire, o scânteie de originalitate care te prinde de la primele scene.
Povestea e despre un puști din Noua Zeelandă, Elijah, care descoperă că are o abilitate… să spunem… neobișnuită. Nu vreau să dau spoilere, dar e ceva legat de sărbătorile religioase și de o putere interioară pe care nu o înțelege. El crește într-o comunitate mică, unită, dar plină de secrete și prejudecăți. Iar această abilitate îl transformă într-un fel de paria, un outsider, forțându-l să se confrunte cu propriile temeri și cu ipocrizia celor din jur.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care filmul reușește să îmbine comedia cu drama. Sunt momente în care râzi cu lacrimi, mai ales datorită personajelor secundare excentrice, interpretate magistral de Judy Davis și Miriam Margolyes. Dar sunt și momente intense, emoționante, care te fac să te gândești la credință, la toleranță, la ce înseamnă să fii diferit.
Nathalie Boltt, regizoarea, are o viziune foarte clară și asta se vede în fiecare cadru. Nu e un film cu efecte speciale spectaculoase sau cu acțiune non-stop. E un film despre personaje, despre relațiile dintre ele, despre trăirile lor interioare. E un film intim, dar cu o anvergură surprinzătoare.
Elijah Tamati, în rolul principal, este o revelație. Are o prezență magnetică, o inocență care te cucerește instantaneu. Iar chimia lui cu Jacki Weaver, care interpretează un personaj cheie în evoluția lui, este incredibilă.
Mi s-a părut că filmul are un ritm un pic inegal. Uneori, acțiunea se desfășoară prea repede, alteori se lungește inutil. Dar aceste mici imperfecțiuni nu fac decât să-i confere un farmec aparte. E ca un tablou pictat cu pasiune, cu trăsături puternice, dar și cu mici greșeli care-l fac să pară mai viu, mai uman.
„Holy Days” nu e un film pentru toată lumea. Dacă preferi filmele de acțiune pură sau comediile ușurele, probabil că nu o să te prindă. Dar dacă ești genul de persoană care apreciază filmele inteligente, emoționante, care te pun pe gânduri, atunci ar trebui să-l vezi. E un film despre maturizare, despre acceptare, despre puterea de a fi tu însuți, chiar și atunci când ești diferit de ceilalți. Și, mai presus de toate, e un film despre speranță. O speranță fragilă, dar tenace, care luminează chiar și cele mai întunecate colțuri ale sufletului.
M-a dus cu gândul la „Hunt for the Wilderpeople”.