Data lansării: 2026-03-16
Regizor: Luca Vaccaro
Distribuție: Luca Vaccaro
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la proiecția de presă a filmului “Her Empty Chair” și încă simt un nod în gât. Nu e genul de peliculă pe care o uiți ușor, dimpotrivă, te bântuie cu delicatețe. Regizorul Luca Vaccaro, care este și protagonist, ne aruncă într-o dramă intimă, extrem de personală, despre pierdere, vinovăție și încercarea disperată de a reconstrui o viață după ce aceasta s-a spulberat.
Filmul se învârte în jurul lui Andrei, un bărbat tânăr care se confruntă cu absența soției sale. Nu știm imediat ce s-a întâmplat, dar pe măsură ce Andrei se mișcă printr-o rutină anostă, o rutină construită mai degrabă pe amintiri decât pe prezent, înțelegem dimensiunea golului pe care îl poartă în suflet. Vedem fragmente din trecutul lor, momente fericite, discuții aprinse, tăceri complice – toate acestea contrastează puternic cu singurătatea lui devastatoare.
Vaccaro reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, claustrofobică pe alocuri, fără a cădea în melodrama ieftină. Camera îl urmărește îndeaproape pe Andrei, surprinzând fiecare grimasă, fiecare ezitare, fiecare licărire de speranță stinsă rapid. Muzica, subtilă și tristă, completează perfect tabloul. Nu sunt artificii regizorale aici, ci o sinceritate dezarmantă, o vulnerabilitate pe care actorul o transmite cu o intensitate cutremurătoare.
Mi-a plăcut modul în care scenariul evită explicațiile facile. Nu avem parte de flashback-uri excesive sau de dialoguri explicative. Totul se construiește treptat, prin gesturi mici, priviri fugare, obiecte încărcate de semnificație. Andrei nu este un erou perfect, nici măcar simpatic tot timpul. Este un om rănit, confuz, care se luptă cu demonii interiori și cu incapacitatea de a accepta pierderea.
Filmul nu are un ritm alert, e adevărat. E mai degrabă o meditație lentă, contemplativă, asupra durerii și a procesului de vindecare. Recunosc că au fost momente în care am simțit nevoia de mai mult dinamism, dar înțeleg că lentoarea aceasta face parte din esența filmului, că este necesară pentru a ne permite să ne conectăm cu emoțiile personajului.
“Her Empty Chair” nu este un film pentru oricine. Nu e genul de divertisment ușor pe care îl consumi într-o seară. Este o experiență intensă, emoțională, care te va pune la încercare, dar care, în același timp, te va face să te gândești la lucrurile cu adevărat importante din viață, la fragilitatea relațiilor umane, la puterea extraordinară a iubirii. Cred că va rezona mai ales cu cei care au trecut prin momente dificile, cu cei care au experimentat pierderea sau cu cei care sunt atrași de dramele psihologice profunde. Dacă te numeri printre ei, te sfătuiesc să-i dai o șansă.
Mi-a amintit, într-un fel, de “Manchester by the Sea”.