Data lansării: 2026-01-17
Regizor: Aysıla Köse
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am văzut un documentar zilele trecute care m-a lăsat cu un nod în gât și o grămadă de gânduri. Se numește “Healers, Midwives, Witches” și, deși titlul poate părea un pic pompos, promit că e o călătorie fascinantă. Nu știam la ce să mă aștept, dar m-am trezit complet absorbit de poveștile femeilor prezentate.
Filmul se concentrează pe rolul femeilor în comunitățile lor, în special în legătură cu sănătatea, nașterea și tradițiile ancestrale. Nu e doar un documentar despre vindecători, moașe și vrăjitoare – e o explorare a puterii feminine, a rezistenței și a conexiunii dintre oameni și natură. E un tablou complex, care nu se ferește să arate și laturile mai întunecate ale acestor practici, dar o face cu o sensibilitate remarcabilă.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care regizoarea, Aysıla Köse, a reușit să creeze o atmosferă intimă și onestă. Nu e un film cu interviuri sterile și imagini impersonale. Te simți ca și cum ai fi acolo, alături de aceste femei, ascultându-le poveștile și simțindu-le emoțiile. Mi s-a părut că a avut un respect incredibil pentru subiectul abordat, permițând vocilor lor să se facă auzite fără a le judeca sau a le interpreta.
Nu e un film ușor. Unele scene pot fi destul de intense, emoționale chiar, mai ales cele legate de naștere și moarte. Dar cred că asta face experiența și mai puternică. Te pune față în față cu realități pe care de multe ori preferăm să le ignorăm și te face să te gândești la locul tău în lume și la moștenirea pe care o porți.
Personajele sunt incredibil de diverse. De la o moașă dintr-un sat izolat care folosește remedii tradiționale, la o femeie care se consideră o vrăjitoare modernă și care lucrează cu energie și cristale, fiecare are o poveste unică și fascinantă. Nu sunt prezentate ca niște eroine perfecte, ci ca niște oameni cu bune și rele, cu îndoieli și cu certitudini. E tocmai această umanitate care le face atât de credibile și de apropiate.
“Healers, Midwives, Witches” nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești genul de persoană care preferă filmele cu acțiune și efecte speciale, probabil că nu te va atrage. Dar dacă ești interesat de antropologie, de istorie, de spiritualitate sau pur și simplu de povești puternice despre femei, cred că o să-l găsești extrem de captivant. E un film care te face să te gândești, care te emoționează și care te lasă cu o perspectivă nouă asupra lumii. Mi se pare că e o invitație la reflecție, o pledoarie pentru acceptare și o celebrare a diversității umane.
Mi-a adus aminte un pic de “Honeyland”.