Data lansării: 2025-12-22
Regizor: Tuffale Yasir Mohamed
Distribuție: Lily Ella Mair, Dillon Hamill
Rating TMDb: 0
Am văzut “Heading Home” zilele trecute și încă simt fiori pe șira spinării când mă gândesc la el. Nu e genul de thriller care te sperie cu jump scares ieftine. Te prinde încet, te sufocă treptat cu o tensiune psihologică incredibilă și te lasă complet dezorientat. E o experiență… o experiență tulburătoare.
Povestea e simplă, la prima vedere: o tânără, Sarah, se întoarce acasă după ani de absență. Motivele acestei plecări sunt învăluite în mister, iar primirea e, cel puțin, rece. Casa în sine, o construcție veche și impunătoare cocoțată pe o stâncă bântuită de vânt, pare să ascundă secrete. De aici, totul se complică. Evenimente stranii încep să se petreacă, amintiri tulburi revin la suprafață și Sarah începe să se îndoiască de propria sănătate mintală. Ce e real și ce e doar o fantasmă? Asta e întrebarea care m-a ținut lipit de scaun până la final.
Lily Ella Mair este absolut fantastică în rolul lui Sarah. Reușește să transmită fragilitatea și disperarea personajului cu o intensitate care te face să simți fiecare emoție alături de ea. Iar Dillon Hamill, în rolul fratelui ei, e perfect în rolul personajului misterios, mereu la limita dintre ajutor și amenințare. Nu spun mai multe despre personaje, pentru că ar strica plăcerea descoperirii.
Regia lui Tuffale Yasir Mohamed e subtilă, dar extrem de eficientă. Nu încearcă să te șocheze cu efecte speciale sau artificii vizuale. Din contră, se bazează pe atmosfera apăsătoare, pe jocul de lumini și umbre și pe o coloană sonoră minimalistă care accentuează starea de neliniște. Fiecare cadru e atent gândit, fiecare detaliu are un rol în crearea acestei atmosfere claustrofobice care te însoțește pe tot parcursul filmului.
“Heading Home” nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești fan al thrillerelor clasice, cu mult suspans și răsturnări de situație, e posibil să fii dezamăgit. Aici, accentul cade pe stările personajelor, pe ambiguitate și pe sugestii. E un film care te pune să gândești, să interpretezi și să trăiești alături de Sarah această călătorie în tenebrele minții sale. E genul de film care rămâne cu tine mult timp după ce ai ieșit din sală. Te face să te întrebi ce se ascunde sub aparențe, ce secrete îngropăm în adâncul sufletului și cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a afla adevărul.
Mi-a amintit, într-un fel, de “The Others”.