Data lansării: 2026-02-06
Regizor: Aneil Karia
Distribuție: Riz Ahmed, Morfydd Clark, Timothy Spall, Art Malik, Jasmine Jobson
Rating TMDb: 5.25
Am văzut de curând un “Hamlet” care m-a lăsat, sincer, cu gura căscată. Știți cum e cu piesele astea clasice – te aștepți la un aer prăfuit, la replici recitate mecanic și costume pompoase. Ei bine, aici nu e cazul. E ca și cum Shakespeare ar fi scris piesa ieri, inspirat direct din știrile de la ora 5.
Povestea o știm cu toții, nu? Prințul Danemarcei, tatăl ucis mișelește, mama care se recăsătorește prea repede cu unchiul perfid. Dar felul în care Aneil Karia a adus-o în prezent, cu Riz Ahmed în rolul lui Hamlet, e pur și simplu electrizant. Nu e un prinț în armură, e un tip modern, chinuit, care încearcă să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui și să găsească un sens într-o lume care pare să fi înnebunit.
Riz Ahmed are o intensitate care te ține lipit de ecran. Reușește să transmită toată zbaterea interioară, toată furia și neputința lui Hamlet, fără să cadă în patetisme ieftine. E un Hamlet credibil, uman, cu care poți empatiza chiar și când ia decizii discutabile. Morfydd Clark, în rolul Ofeliei, e superbă, fragilă și puternică în același timp. Suferința ei e palpabilă, iar finalul ei, devastator.
Timothy Spall, în rolul lui Claudius, e magistral. E șiret, perfid, cu un zâmbet rece care te face să te cutremuri. Art Malik, ca Polonius, e un amestec perfect de aroganță și ipocrizie, iar Jasmine Jobson aduce o energie proaspătă și surprinzătoare în rolul lui Laertes.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost atmosfera filmului. E un amestec de claustrofobie și tensiune care te sufocă. Palatul regal e transformat într-un labirint întunecat, plin de secrete și suspiciuni. Muzica, discretă dar insistentă, amplifică starea de neliniște permanentă. Ritmul e alert, dar nu te lasă să respiri, să te detașezi de ceea ce se întâmplă. Ești prins în vortexul emoțiilor personajelor, simți furia, durerea, disperarea lor.
E un film greu, nu e o comedie romantică pe care o poți urmări fără să te gândești prea mult. Te pune pe gânduri, te obligă să te confrunți cu întrebări dificile despre moralitate, onoare, răzbunare. Cred că e potrivit pentru cei care apreciază dramele psihologice intense, pentru cei care nu se tem să se confrunte cu aspectele mai întunecate ale naturii umane. Dacă te aștepți la o adaptare fidelă a piesei, s-ar putea să fii dezamăgit. Dar dacă ești deschis la o reinterpretare modernă, curajoasă și inteligentă, atunci “Hamlet” te va cuceri cu siguranță.
M-a dus cu gândul la “Macbeth” (2015).