Data lansării: 2026-01-25
Regizor: Federico Barni
Distribuție: Kiki Willems, Ella Plevin, Sarah Bennington, Joshua Urquhart
Rating TMDb: 0
Am văzut „Gossamer” săptămâna trecută și încă mai am un sentiment ciudat. Nu știu exact cum să-l descriu. Nu e genul de horror facil, cu jump scares și efecte speciale exagerate. E ceva mult mai profund, mai deranjant. Mă gândesc la el aproape în fiecare Zi de atunci.
Filmul te aruncă într-o lume distopică, dar nu una cu mașini zburătoare sau lasere. E o lume mai subtilă, mai insidioasă. Oamenii trăiesc sub un regim totalitar, dar nu unul brutal, violent. Ci unul care controlează gândurile, emoțiile, chiar și visele. Gossamer e numele unui program guvernamental care se ocupă cu asta. Sună abstract, dar e terifiant de concret.
Povestea urmărește patru personaje. Pe Kiki o urmărim de la bun început. E angajată în cadrul programului Gossamer, o funcționară aparent loială sistemului. Dar sub suprafața ei rece, se ascunde o îndoială profundă. O urmărim cum se luptă cu propriile convingeri, cum începe să vadă fisurile din sistem. Ella joacă rolul unei tinere rebele, una dintre puținele care încă mai visează liber. E un personaj puternic, dar și vulnerabil. Sarah Bennington este o supraviețuitoare, o victimă a programului Gossamer, acum o umbră a ceea ce a fost. Joshua interpretează rolul șefului programului, un personaj enigmatic, cu o motivație greu de descifrat. Încerc să nu vă spun prea multe despre intriga propriu-zisă, pentru că e important să o descoperiți singuri. Dar vă pot spune că filmul este un carusel de emoții, de la speranță la disperare, de la bucurie la teroare.
Federico Barni reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, sufocantă. Fiecare cadru, fiecare sunet contribuie la senzația de claustrofobie. Ritmul filmului e lent, deliberat, ceea ce nu face decât să sporească tensiunea. Nu e un film pentru cei care caută divertisment pur și simplu. E un film care te pune pe gânduri, care te provoacă să-ți pui întrebări despre propria ta realitate.
Interpretările actorilor sunt remarcabile. Kiki Willems reușește să transmită cu subtilitate conflictul interior al personajului ei. Ella Plevin degajă o energie contagioasă, o flacără de speranță într-o lume întunecată. Sarah Bennington e absolut sfâșietoare în rolul victimei. Joshua Urquhart e perfect ca un antagonist complex, un om care crede că face ce e mai bine, dar care e dispus să sacrifice orice pentru asta.
„Gossamer” este un film pentru cei care apreciază horror-ul psihologic, SF-ul distopic și filmele care te fac să te simți inconfortabil. E un film care te va bântui mult timp după ce se termină. Nu e pentru toată lumea, e adevărat. Dar dacă sunteți dispuși să vă lăsați absorbiți într-o lume întunecată și complexă, nu veți fi dezamăgiți. Nu e un film pe care să-l vezi cu popcorn în brațe și să te relaxezi. E un film care te va pune la încercare, care te va face să te simți vulnerabil. Dar, în același timp, e și un film care te va face să apreciezi mai mult libertatea, speranța și puterea visurilor.
Mi-a amintit, într-un fel, de „Brazil”.