Data lansării: 2025-10-03
Regizor: Harris Dickinson
Distribuție: Frank Dillane, Megan Northam, Карина Химчук, Shonagh Marie, Amr Waked
Rating TMDb: 6.5
Am văzut “Golan” acum câteva zile și încă mă gândesc la el. Nu e genul de film care te lasă indiferent, te macină ușor, te face să te întrebi. Din fericire, nu într-un mod obositor, ci mai degrabă introspectiv.
Povestea, în linii mari, urmărește un tânăr (interpretat magistral de Frank Dillane, trebuie să recunosc), care se luptă cu un trecut complicat și cu o identitate incertă. E prins între loialitatea față de familie – una destul de disfuncțională, să zicem – și dorința disperată de a evada, de a-și construi o viață pe cont propriu. Megan Northam și Карина Химчук aduc un plus de profunzime narativă, personajele lor fiind esențiale pentru evoluția protagonistului, oferindu-i atât sprijin cât și punându-l în situații limită.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost atmosfera. E un aer apăsător, constant, dar nu e sufocant. E mai degrabă o senzație de inevitabilitate, de greutate pe umeri. Decorurile sunt perfect alese, accentuând starea emoțională a personajelor. Peisajul, în sine, devine un personaj, reflectând frământările interioare ale lui Golan. Regizorul Harris Dickinson reușește să creeze o lume palpabilă, credibilă, în care te poți pierde ușor, dar din care cu greu scapi neafectat.
Ritmul filmului e lent, contemplativ. Nu e un film plin de acțiune, nu te ține cu sufletul la gură prin artificii scenaristice. Te atrage, în schimb, prin subtilitate, prin momente de tăcere încărcate de emoție, prin dialoguri care spun mai mult decât arată. Fiecare privire, fiecare gest, contează. Trebuie să fii atent, să fii prezent, să te lași purtat de poveste. Dacă ești genul de spectator care are nevoie de explozii și de efecte speciale pentru a fi captivat, s-ar putea să te plictisești. Dar dacă apreciezi filmele care îți rămân în minte și după ce se termină genericul, atunci “Golan” ar putea fi o experiență cinematografică memorabilă.
Nu e un film pentru toată lumea. Cred că e potrivit mai ales pentru cei care sunt atrași de drame psihologice, de povești despre maturizare și despre lupta cu proprii demoni. E un film care te pune pe gânduri, care te provoacă să te confrunți cu propriile tale temeri și insecurități. Nu e un film confortabil, dar e un film sincer, onest, care merită văzut.
Shonagh Marie și Amr Waked completează distribuția cu interpretări solide, oferind un echilibru emoțional binevenit. E un film despre familie, despre prietenie, despre dragoste, dar mai presus de toate, e un film despre a găsi curajul de a fi tu însuți, chiar și atunci când totul pare să se năruie în jurul tău.
Mi-a adus aminte, într-un fel, de “Manchester by the Sea”.