Data lansării: 2026-02-05
Regizor: Katie Camosy
Distribuție: Jane Fonda, Connie Britton, Maggie Rogers
Rating TMDb: 0
Am așteptat cu sufletul la gură să văd “Gaslit”, documentarul ăsta care promitea să zguduie niște temelii și, sincer, nu m-a dezamăgit deloc. Nu știu voi, dar eu am o slăbiciune pentru poveștile astea care te fac să te întrebi ce mai e adevăr și ce mai e doar o construcție manipulatoare.
Filmul ne aruncă direct în miezul unei controverse. E greu să scrii despre el fără să stric plăcerea descoperirii, dar pot să vă spun că e vorba despre un eveniment care a marcat o comunitate și ale cărui ecouri încă se simt. “Gaslit” nu se mulțumește să redea faptele brute; sapă adânc, caută nuanțe, oferă perspective contradictorii și te lasă pe tine, spectatorul, să tragi propriile concluzii. Asta mi se pare esențial într-un documentar bun, nu să-ți bage adevărul pe gât.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care Katie Camosy a orchestrat totul. Simți că are încredere în inteligența ta și îți oferă toate instrumentele necesare pentru a naviga prin labirintul ăsta de informații și emoții. Nu e un film ușor, te pune la încercare, te forțează să-ți reevaluezi propriile prejudecăți.
Și ce distribuție! Jane Fonda e pur și simplu hipnotizantă. Reușește să transmită o paletă largă de emoții cu o singură privire. Connie Britton aduce o vulnerabilitate tulburătoare personajului ei, iar Maggie Rogers… ei bine, Maggie Rogers e revelația filmului. Are o prezență magnetică, o forță interioară incredibilă. Toți trei reușesc să redea complexitatea personajelor lor fără a cădea în stereotipuri.
Atmosfera e apăsătoare, sufocantă pe alocuri. Simți cum tensiunea crește treptat, cum încrederea se erodează, cum realitatea se distorsionează. Ritmul e bine dozat, alternând momente contemplative cu secvențe pline de adrenalină. M-a ținut lipită de scaun până la final.
E un film care te lasă cu un gust amar, care te face să te simți inconfortabil. Nu e genul de film pe care îl vezi ca să te relaxezi după o Zi grea. Dar e genul de film care te marchează, care te face să gândești, care te face să te simți viu. Cred că ar rezona în special cu cei care apreciază documentarele bine documentate, care nu se tem să abordeze subiecte dificile și care sunt dispuși să-și pună sub semnul întrebării propriile convingeri. Dacă ești genul de spectator care preferă poveștile roz și happy end-urile garantate, poate că “Gaslit” nu e pentru tine. Dar dacă vrei un film care să te provoace intelectual și emoțional, atunci nu ezita.
M-a dus cu gândul la “Spotlight”.