Data lansării: 2026-01-15
Regizor: Hank Pattison
Distribuție: Hank Pattison
Rating TMDb: 0
Tocmai am terminat de văzut “File 338c – Doll Faced David” și încă simt un fior rece pe șira spinării. Mă așteptam la ceva intens, citisem câteva lucruri despre el, dar experiența a fost mult mai viscerală decât anticipasem. Nu e un horror care te sperie cu jump scares ieftine. Te macină încet, îți intră sub piele și te lasă cu un sentiment persistent de neliniște, din ăla care te urmărește chiar și după ce ai stins lumina.
Povestea e simplă la suprafață, dar ascunde niște straturi întunecate și tulburătoare. Începem cu David, un tip aparent banal, cu o față care, sincer, te duce cu gândul la o păpușă de porțelan – de unde și titlul, probabil. E greu să descifrezi ce se ascunde în spatele ochilor lui. De fapt, asta e și ideea. Pe măsură ce filmul avansează, descoperim tot felul de evenimente stranii care se petrec în jurul lui. Oamenii încep să dispară, întâmplări inexplicabile au loc, iar atmosfera devine din ce în ce mai apăsătoare.
Ceea ce face filmul cu adevărat memorabil este modul în care regizorul, Hank Pattison, construiește suspansul. Nu te bombardează cu efecte speciale sau scene sângeroase. În schimb, se concentrează pe detaliile subtile, pe expresiile personajelor, pe sunetele care îți dau fiori. Fiecare cadru pare calculat, fiecare tăcere e încărcată de semnificație. E o demonstrație de măiestrie în crearea atmosferei, o atmosferă sufocantă și claustrofobică care te ține captiv până la final.
Hank Pattison, și ca actor, livrează o interpretare remarcabilă. E înfricoșător tocmai prin normalitatea lui. Te face să te întrebi dacă nu cumva răul se poate ascunde chiar sub masca unui om obișnuit. Nu e nevoie de artificii sau excese actoricești. E suficientă o privire, un zâmbet ambiguu, o gesturi aparent inocente, pentru a transmite un sentiment profund de amenințare.
Filmul nu oferă răspunsuri ușoare. Nu explică totul cu lux de amănunte. Te lasă pe tine să interpretezi, să tragi propriile concluzii. Iar asta, paradoxal, îl face și mai înfricoșător. Nu e un horror pentru oricine. Dacă ești genul de persoană care caută o distracție ușoară și predictibilă, mai bine stai departe. Dar dacă ești pasionat de filmele care te provoacă, care te fac să te gândești la ele mult timp după ce au rulat creditele, atunci “File 338c – Doll Faced David” s-ar putea să fie exact ce cauți. E un film care te bântuie. Un film care te face să te întrebi ce se ascunde dincolo de aparențe. Un film care te face să te uiți cu alți ochi la oamenii din jurul tău.
Mi-a amintit puțin de “The Babadook”.