Data lansării: 2026-02-04
Regizor: Malga Kubiak
Distribuție: Antii Gonna, Aleksandra Kluczyk, Simona Kasprowicz, Pepe Le Puke, Malga Kubiak
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la “FETISH” cu un sentiment straniu, un amestec de fascinație și ușoară neliniște. Mă așteptam la ceva provocator, având în vedere titlul, dar am primit mult mai mult de atât. E un documentar care te prinde în mrejele lui vizuale și te obligă să te gândești la limitele dintre dorință și obsesie, dintre plăcere și durere.
Nu e un film ușor, clar. Dar nu e nici genul de provocare gratuită, doar de dragul șocului. Regizoarea, Malga Kubiak, construiește o atmosferă hipnotică, folosind imagini puternice și o coloană sonoră care te atinge direct la nervi. Nu e un film despre fetișuri explicate, ci despre oameni care trăiesc în interiorul lor. Vedem frânturi din viețile lor, ritualuri intime, emoții intense. E ca și cum am privi printr-o gaură de cheie în sufletele unor persoane considerate, adesea, marginale.
Antii Gonna, Aleksandra Kluczyk, Simona Kasprowicz și Pepe Le Puke… aceste nume nu-mi spuneau nimic înainte de film. Acum, chipurile lor îmi sunt imprimate pe retină. Nu sunt actori în sensul clasic, ci mai degrabă protagoniști ai propriilor vieți. Și asta se simte. E o autenticitate brutală în fiecare gest, în fiecare privire. Nu joacă un rol, ci se expun vulnerabil, cu toate complexitățile și contradicțiile lor.
Firul narativ nu e unul clasic, cu început, mijloc și sfârșit. Mai degrabă, Kubiak ne aruncă în mijlocul acestei lumi, lăsându-ne să ne descurcăm singuri. Unii ar putea spune că e dezordonat, că e greu de urmărit. Eu cred că tocmai asta e frumusețea lui. Viața nu e ordonată, sentimentele nu sunt mereu logice, iar fetișurile, cu siguranță, nu sunt raționale.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost umanitatea personajelor. Dincolo de latex, piele și lanțuri, am văzut oameni cu nevoi, cu dorințe, cu traume. Oameni care caută conexiune, acceptare, validare. Chiar dacă modul în care o fac poate părea bizar sau chiar respingător pentru unii, în esență, nu suntem toți la fel? Nu căutăm cu toții ceva care să ne completeze, care să ne facă să ne simțim întregi?
Ritmul filmului e lent, contemplativ. Te lasă să simți, să procesezi, să te confrunți cu propriile prejudecăți. Nu e un film pentru cei care caută divertisment facil sau răspunsuri simple. E un film pentru cei care sunt dispuși să își pună întrebări, să exploreze zonele gri ale existenței umane, să se uite în oglindă și să se întrebe: ce înseamnă normalitate? Ce înseamnă plăcere? Ce înseamnă limitele?
Eu l-aș recomanda celor care au o deschidere către subiecte tabu, celor care nu se sperie de un cinema experimental, celor care vor să vadă o perspectivă diferită asupra sexualității și identității. Nu e un film pentru toată lumea, dar pentru cei care sunt pregătiți să intre în această lume, va fi o experiență puternică și memorabilă.
După vizionare, mi-a venit în minte “Secretary”.