Data lansării: 1977-09-28
Regizor: David Lynch
Distribuție: Jack Nance, Charlotte Stewart, Allen Joseph, Jeanne Bates, Judith Roberts
Rating TMDb: 7.346
Am văzut “Eraserhead” acum câțiva ani, într-o noapte ploioasă. Cred că starea vremii a contribuit la efectul pe care l-a avut asupra mea. Nu e un film pe care-l uiți ușor, din contră, te bântuie. Te prinde în plasa lui de anxietate și ți-o servește pe pâine, metaforic vorbind, bineînțeles. Pâinea în “Eraserhead” ar putea să fie, de fapt, ceva complet diferit.
Ce-i cu Henry Spencer, personajul ăsta cu părul electrizat? E un tip oarecare, prins într-o existență sumbră, industrială. Trăiește într-un apartament care pare să se descompună încetul cu încetul, un loc plin de sunete bizare și umbre amenințătoare. Apoi, brusc, e tată. Un tată nedorit, pus în fața unei responsabilități pe care nu o înțelege și, mai grav, pe care nu o poate gestiona. Bebelușul… ei bine, bebelușul e ceva ce nu pot descrie. E o creatură stranie, bolnăvicioasă, un simbol al coșmarului patern.
Lynch reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, claustrofobică, cu ajutorul unui alb-negru granulat și a unei coloane sonore obsesive. Sunetele sunt la fel de importante ca imaginile: radiatoare care șuieră, motoare care huruie, plânsete inexplicabile. Te simți constant inconfortabil, de parcă ceva teribil urmează să se întâmple. Și, de fapt, mereu se întâmplă ceva teribil.
Jack Nance e fantastic în rolul lui Henry. Are o expresie constantă de confuzie și teamă, dar reușește să transmită și o anumită fragilitate, o vulnerabilitate care te face să empatizezi cu el, chiar și atunci când ia decizii discutabile. Celelalte personaje sunt la fel de bizare și memorabile, de la femeia cu obrajii umflați care cântă pe calorifer, până la părinții ciudați ai lui Mary X. Totul pare desprins dintr-un vis febril. Sau, mai degrabă, dintr-un coșmar.
Nu e un film pentru oricine. Dacă te aștepți la o poveste coerentă, cu un început, un mijloc și un sfârșit clar definite, vei fi dezamăgit. “Eraserhead” e mai degrabă o experiență viscerală, o incursiune în subconștientul tulburat al lui Lynch. E un film care te provoacă, te enervează, te dezgustă și, în același timp, te fascinează. E un film care-ți rămâne imprimat pe retină.
E un film despre anxietatea paternității, despre frica de responsabilitate, despre alienare și despre ororile vieții cotidiene. Dar e și un film despre dragoste, despre dorință și despre căutarea unui sens într-o lume absurdă. E un labirint de simboluri și metafore, lăsând loc interpretărilor multiple. Nu există o singură explicație, iar asta face filmul și mai captivant.
Dacă ești genul de persoană care apreciază filmele experimentale, care nu se tem de imagini șocante și de narațiuni neconvenționale, atunci “Eraserhead” e pentru tine. Dacă preferi filmele ușoare, cu happy end și morală clară, mai bine stai departe. Te va tulbura. Te va marca. Te va face să te simți ciudat mult timp după ce se termină.
“Begotten”.