Data lansării: 2026-01-18
Regizor: Arunava Gangopadhyay
Distribuție: Kalyan Chatterjee, Madhumita Sengupta, Suman Saha, Shruti Ghosh, Brishti Roy
Rating TMDb: 0
Am văzut „Epitaph” săptămâna trecută, și încă mă gândesc la el. Nu e genul de film pe care-l uiți repede. Știți sentimentul ăla când ieși din sală și simți că ai trăit ceva, nu doar ai văzut o poveste? Ei bine, ăsta e genul.
Filmul ne introduce într-o familie din Calcutta, măcinată de secrete și de o boală incurabilă. Un tată, interpretat magistral de Kalyan Chatterjee, încearcă să împace trecutul cu prezentul, în timp ce știe că timpul lui se scurge. Madhumita Sengupta, în rolul soției, e sfâșietoare. Te uiți la ea și simți frustrarea, disperarea, dar și dragostea aia profundă, indestructibilă, care leagă doi oameni după zeci de ani.
Tensiunea crește treptat, ca o febră mocnită. Nu e un film cu explozii sau acțiune, ci unul care te macină pe interior. Regizorul Arunava Gangopadhyay are un simț al ritmului incredibil. Unele scene sunt lente, contemplative, te lasă să respiri atmosfera, să simți căldura sufocantă din Apartamentul lor. Alte momente sunt ca niște cuțite, scurte și intense, care te taie direct la inimă.
Suman Saha și Shruti Ghosh, în rolul copiilor, aduc o perspectivă diferită asupra situației. Sunt tineri, plini de viață, dar trebuie să se confrunte cu realitatea crudă a morții iminente a tatălui lor. Secretele de familie ies la iveală, iar relațiile dintre ei se complică. Nu e un film despre vinovați și victime, ci despre oameni imperfecți care încearcă să facă față unei situații imposibile. Brishti Roy completează distribuția cu o prezență subtilă, dar puternică.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost autenticitatea. Nu e nimic artificial, nimic forțat. Personajele sunt credibile, dialogurile sunt naturale, iar emoțiile sunt intense și veritabile. Te poți identifica cu ei, chiar dacă nu ai trecut prin aceeași experiență. Cred că asta e una dintre calitățile unui film bun: să te facă să te simți uman.
E un film greu, nu pot să mint. Nu e genul de film pe care îl vezi într-o seară de vineri, ca să te relaxezi. Dar e un film important, care te pune pe gânduri. Te face să te gândești la viață, la moarte, la relațiile cu cei dragi, la secretele pe care le ascundem și la impactul pe care îl au asupra noastră.
Cui i-aș recomanda filmul? Cu siguranță nu celor care caută divertisment facil. Dar dacă ești dispus să te lași purtat într-o poveste complexă și emoționantă, dacă apreciezi regia subtilă și interpretările puternice, atunci „Epitaph” e pentru tine. E un film care cere atenție, care cere răbdare, dar care te recompensează cu o experiență cinematografică profundă. Te bântuie mult după ce ai văzut ultimele cadre.
Mi-a amintit, într-un fel, de „Amour”.