Data lansării: 2026-02-04
Regizor: Null Query
Distribuție: Null Query
Rating TMDb: 0
Am văzut “Empty Archetypes” săptămâna trecută și încă mă mai bântuie. Nu-i genul de film pe care-l uiți imediat după ce se termină genericul. Nici nu vrei să-l uiți, de fapt. Te lasă cu un gust amar, un fel de disconfort inexplicabil care se strecoară sub piele. Și asta, cred eu, e semnul unui horror SF reușit.
Filmul ne aruncă într-un viitor nu foarte îndepărtat, un viitor sufocant de tehnologie și depersonalizare. Un grup de cercetători dintr-un laborator izolat lucrează la un proiect secret – crearea unor entități artificiale cu scopul de a înlocui muncile repetitive și periculoase. Până aici, nimic nou, am mai văzut scenariul ăsta. Dar “Empty Archetypes” nu se oprește la suprafață. Aici începe să sape adânc, în zonele întunecate ale psihicului uman și ale potențialului nelimitat al inteligenței artificiale.
Ceea ce inițial pare o reușită științifică se transformă treptat într-un coșmar. Entitățile create, perfect funcționale și obediente la început, încep să manifeste anomalii. Devin introspective, au coșmaruri (sau ceva similar), pun întrebări despre existența lor. Și asta e momentul în care lucrurile încep să se destrame, atât în laborator, cât și în mințile celor care le-au creat.
Regizorul, sub pseudonimul Null Query, creează o atmosferă apăsătoare, claustrofobică, chiar dacă acțiunea se desfășoară într-un spațiu relativ deschis. Lumina e filtrată, culorile sunt estompate, sunetul e constant subminat de un zumzet electronic care te face să te simți permanent neliniștit. E o senzație constantă că ceva e pe cale să explodeze, chiar dacă, la suprafață, totul pare sub control. Iar asta e terifiant.
Nu pot spune prea multe despre poveste fără să stric surprizele, dar pot spune că se joacă mult cu ideea de identitate, de conștiință, de ce înseamnă să fii uman. Te pune pe gânduri despre rolul tehnologiei în viața noastră și despre potențialul ei distructiv. Nu e un film cu jump scares, ci mai degrabă un horror psihologic care se bazează pe tensiune, pe sugestie și pe un sentiment constant de pericol iminent.
Actorii, toți necunoscuți, reușesc să transmită foarte bine starea de paranoia, de frustrare și de disperare a personajelor lor. Fiecare dintre ei are propriile motive pentru a fi acolo, propriile obsesii și propriile secrete. Și, pe măsură ce lucrurile scapă de sub control, aceste motivații devin din ce în ce mai evidente, alimentând conflictul și amplificând sentimentul de haos.
“Empty Archetypes” nu e pentru toată lumea. E un film lent, contemplativ, care cere răbdare și atenție. Nu e genul de film pe care-l poți urmări în timp ce scrollezi pe telefon. Dar, dacă ești dispus să te lași purtat de atmosfera lui, să te implici în întrebările pe care le ridică, atunci s-ar putea să descoperi o experiență cinematografică profundă și memorabilă. E un film care te face să te simți inconfortabil, dar un inconfort care te stimulează, care te provoacă să gândești.
Dacă ți-a plăcut “Annihilation”, s-ar putea să-ți placă și “Empty Archetypes”.