Data lansării: 2026-01-27
Regizor: John Christian Ledesma
Distribuție: Shiela Mae Nonescan, James Remegio, Junesse Ven Solito
Rating TMDb: 0
Am avut ocazia să văd recent un film care m-a lăsat cu un nod în gât și o mulțime de gânduri după ce s-au aprins luminile în sală: “Duwa Ka Bilog”. Nu știam mare lucru despre el când am intrat, doar că e un film filipinez și că e dramă. Nu știam că o să mă zguduie așa de tare.
Filmul ne introduce în viața a doi copii, legați de o prietenie inocentă și pură, într-o comunitate rurală unde timpul pare să curgă mai încet. Viața lor simplă, marcată de jocurile copilăriei și de grijile mărunte, este brusc întreruptă de o serie de evenimente care le pun la încercare loialitatea și inocența. Nu vreau să vă stric plăcerea de a descoperi singuri povestea, dar pot spune că este o incursiune dureroasă, dar necesară, în complexitatea relațiilor umane și în impactul sărăciei asupra sufletului.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care regizorul, John Christian Ledesma, a reușit să creeze o atmosferă atât de autentică. Te simți transportat în acel sat, simți căldura soarelui pe piele și asculți ciripitul greierilor. Nu e un film care te bombardează cu efecte speciale sau scene elaborate, ci mai degrabă unul care se bazează pe simplitate și pe emoția brută.
Actorii sunt extraordinari. Shiela Mae Nonescan și James Remegio, în rolurile principale, sunt absolut convingători. Reușesc să transmită cu o naturalețe uluitoare vulnerabilitatea, frica și speranța. Chiar și Junesse Ven Solito, într-un rol secundar, aduce o notă de umanitate și complexitate poveștii. Nu e vorba de interpretări grandioase, ci de autenticitate și de capacitatea de a te face să empatizezi cu personajele.
“Duwa Ka Bilog” nu e un film ușor de digerat. Este o poveste despre pierdere, despre sacrificiu și despre lupta pentru supraviețuire. M-a tulburat, m-a întristat, dar m-a și făcut să apreciez mai mult ceea ce am. Nu este un film pentru oricine. Dacă sunteți în căutarea unei comedii ușoare sau a unui film de acțiune, acesta nu este pentru voi. Dar dacă sunteți dispuși să vă lăsați purtați de o poveste puternică și emoționantă, atunci vă recomand cu căldură să-l vedeți.
Ritmul filmului este unul lent, contemplativ, care permite povestii să se dezvăluie treptat. Nu e un film care te ține cu sufletul la gură, ci mai degrabă unul care te invită să reflectezi asupra condiției umane. M-a făcut să mă gândesc mult timp după ce l-am terminat.
Cred că acest film ar putea să rezoneze mai ales cu cei care apreciază filmele independente, cu teme sociale puternice și cu un stil regizoral minimalist, dar eficient. Cu cei care nu se tem de povești grele, care nu se feresc de emoții puternice și care sunt dispuși să vadă lumea dintr-o perspectivă diferită.
Mi-a amintit, cumva, de “Roma”.