Data lansării: 2026-01-09
Regizor: Usher Morgan
Distribuție: Joel Bernard, Joe Trombino, Elyse Price, Usher Morgan, Skye Stracke
Rating TMDb: 0
Am văzut “Dual Action” zilele trecute și încă mă gândesc la el. Nu e genul de film pe care-l uiți ușor, iar asta e un compliment sincer. Mi-a plăcut că nu se încadrează într-o singură categorie. Începe ca un thriller polițist clasic, cu crime și detectivi, dar apoi introduce elemente fantastice care te fac să te întrebi dacă ceea ce vezi e real sau nu.
Povestea te prinde de la început. Un detectiv, interpretat magistral de Joel Bernard, se confruntă cu o serie de crime bizare, parcă scoase dintr-o carte de povești întunecate. Ceea ce începe ca o investigație rutinară se transformă rapid într-o călătorie halucinantă în adâncurile minții umane și ale unei lumi paralele. Nu vreau să dau spoilere, dar firul narativ e plin de răsturnări de situație care te țin cu sufletul la gură. Joe Trombino, în rolul partenerului detectivului, aduce un echilibru binevenit, cu un umor sec și o perspectivă pragmatică.
Atmosfera filmului e apăsătoare, chiar și în scenele care ar trebui să fie mai ușoare. Regizorul, Usher Morgan, a reușit să creeze o lume vizuală captivantă, cu un aer misterios și o paletă de culori sumbră. Mă gândeam că e ca și cum ai amesteca “Seven” cu ceva de Neil Gaiman. Efectele speciale sunt bine integrate, fără să pară ieftine sau forțate. Ele servesc povestea, nu invers. Elyse Price și Skye Stracke completează distribuția cu interpretări convingătoare, adăugând noi straturi de complexitate personajelor lor.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult e modul în care filmul explorează tema dualității. Nu doar în titlu, ci și în personajele principale, în motivele crimelor și chiar în structura narativă. E o explorare a binelui și a răului, a rațiunii și a nebuniei, a realității și a iluziei. Uneori, m-am simțit confuz, recunosc, dar asta nu m-a deranjat. Cred că asta era intenția. “Dual Action” nu e un film care-ți oferă răspunsuri facile, ci mai degrabă te provoacă să-ți pui întrebări.
Ritmul filmului e alert, dar nu sufocant. Sunt momente de respiro, în care poți să-ți tragi sufletul și să procesezi informațiile, dar apoi ești aruncat din nou în mijlocul acțiunii. Coloana sonoră contribuie mult la atmosfera generală, creând o tensiune constantă. Nu e genul de muzică pe care o asculți separat, dar se potrivește perfect cu imaginile de pe ecran.
Cred că “Dual Action” ar fi pe placul celor care apreciază filmele polițiste cu o tentă supranaturală, dar și a celor care caută ceva mai mult decât divertisment pur. Nu e un film pentru oricine. E întunecat, complex și necesită o anumită doză de atenție. Dar dacă ești dispus să te lași purtat de poveste, vei fi răsplătit cu o experiență cinematografică memorabilă.
Mi-a amintit puțin de “Dark City”.