Data lansării: 2026-01-16
Regizor: Natalie Grzeszczak
Distribuție: Madelyn Claire Lego, Genevieve Tankosi, Drew Cortopassi
Rating TMDb: 0
Am văzut “Drowning” zilele trecute și încă mă mai gândesc la el. E genul ăla de film care se cuibărește undeva în subconștient și iese la iveală când te aștepți mai puțin, poate în timp ce speli vase sau aștepți la semafor. Nu e un film ușor, dar e puternic, visceral, te prinde de la primele cadre și nu te mai lasă să respiri până la final.
Povestea urmărește două prietene, interpretate magistral de Madelyn Claire Lego și Genevieve Tankosi, ale căror vieți se destramă în urma unei tragedii. Nu vreau să intru în detalii ca să nu stric surpriza, dar să știți că durerea, vinovăția și lupta pentru supraviețuire sunt temele centrale. Modul în care regizoarea, Natalie Grzeszczak, construiește tensiunea e remarcabil. Nu apelează la efecte speciale sau artificii ieftine, ci lasă totul pe seama interpretării actorilor și a atmosferei apăsătoare.
Drew Cortopassi, deși nu are un rol principal, contribuie semnificativ la dinamica filmului. Personajul său adaugă un strat suplimentar de complexitate poveștii, ridicând întrebări dificile despre moralitate și responsabilitate.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la “Drowning” e realismul brut. Nu e nimic înfrumusețat, nimic cosmetizat. Vezi oameni reali, cu defecte și slăbiciuni, care se confruntă cu situații extreme. Dialogurile sunt credibile, naturale, parcă auzi conversații purtate în viața de Zi cu zi. Sigur, te simți inconfortabil pe alocuri, dar cred că asta e și ideea. Te scoate din zona ta de confort și te obligă să te gândești la lucruri importante.
Ritmul filmului e deliberat lent, permițându-ți să te scufunzi complet în lumea personajelor. Nu e un film pentru cei care caută o distracție ușoară de vineri seara. E un film care cere răbdare și atenție, dar care te recompensează cu o experiență cinematografică profundă și memorabilă. E un film care te va face să te simți inconfortabil, dar care te va face și să te gândești.
Atmosfera e sumbră, melancolică, parcă plutește o umbră constantă asupra totului. Coloana sonoră contribuie și ea la crearea acestei atmosfere, cu melodii triste, dar delicate, care te ating direct la suflet. Imaginea e impecabilă, cu cadre atent construite, care spun o poveste la fel de importantă ca și dialogurile.
“Drowning” nu e un film pentru oricine. Dacă preferi blockbusterele pline de acțiune sau comediile romantice ușurele, probabil că nu e pentru tine. Dar dacă ești pasionat de filmele indie, de dramele psihologice complexe, de poveștile care te fac să te gândești dincolo de suprafață, atunci “Drowning” e un film pe care nu trebuie să-l ratezi. E un film curajos, inteligent și emoționant, care te va bântui mult timp după ce se termină.
Mi-a amintit de “Manchester by the Sea”.