Data lansării: 2026-01-23
Regizor: Alex Lannie
Distribuție: Libbi Thom
Rating TMDb: 7
Am văzut “Dog” aseară și încă simt ecoul emoțiilor. M-a lovit direct în plex, ca un pumn moale, dar persistent. Nu e un film pe care-l uiți ușor, din categoria celor care te fac să te gândești la el zile întregi.
Filmul se concentrează pe relația fragilă și complexă dintre o fetiță, interpretată magistral de Libbi Thom, și un câine abandonat. Nu vă gândiți la o idilă siropoasă, departe de asta. E o poveste despre supraviețuire, despre singurătate și despre capacitatea incredibilă, atât umană cât și animală, de a găsi un punct de sprijin în mijlocul haosului. Fetița, Alice, este o figură izolată, marcată de o copilărie dificilă, iar câinele, pe care-l botează simplu, “Dog”, devine un soi de oglindă a propriei vulnerabilități.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult este modul în care regizorul, Alex Lannie, reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, dar totuși plină de speranță. Nu e un film cu artificii vizuale sau efecte speciale spectaculoase. Din contră, simplitatea vizuală accentuează intensitatea emoțională. M-am simțit captiv în lumea lor, împărțind cu Alice și Dog fiecare frică, fiecare moment de bucurie, fiecare tresărire.
Ritmul este lent, contemplativ, lăsând loc emoțiilor să se sedimenteze. Nu e un film pentru cei care caută acțiune sau senzații tari. Este mai degrabă o incursiune profundă în psihologia personajelor, o analiză subtilă a legăturilor care se pot forma chiar și în cele mai neprielnice circumstanțe.
E un film dur, să nu vă așteptați la o poveste confortabilă. Abordează teme dificile, precum abandonul, abuzul și pierderea, dar o face cu o sensibilitate și o onestitate dezarmante. Nu încearcă să ofere răspunsuri facile sau soluții miraculoase. Pur și simplu, ne arată realitatea crudă, dar și potențialul de reziliență care se ascunde în fiecare dintre noi.
Libbi Thom este o revelație. Jocul ei este incredibil de natural, lipsit de orice urmă de artificialitate. Reușește să transmită o paletă largă de emoții doar prin expresia feței, prin gesturi mici, prin modul în care își poartă corpul. E o performanță actoricească care te marchează profund.
“Dog” nu este un film pentru toată lumea. Cred că va rezona mai ales cu cei care apreciază dramele psihologice, filmele independente și poveștile emoționante despre relații atipice. Dacă sunteți sensibili la suferința animalelor, s-ar putea să vi se pară greu de urmărit, dar cred că merită efortul.
M-a dus cu gândul la “Wendy and Lucy”.