Data lansării: 2026-01-30
Regizor: Torec Thomas
Distribuție: Harlow Levingston
Rating TMDb: 5
Am ieșit de la “Dear Allison” cu un nod în gât și o senzație stranie, ca după o scrisoare citită pe furiș, care nu-ți era adresată. Mă așteptam la ceva romantic, poate un pic siropos, dar am primit o lovitură direct în plex. Nu spun că e un film ușor de digerat, dar cu siguranță e unul care te marchează.
Filmul gravitează în jurul unui personaj misterios, Allison, pe care n-o vedem niciodată. Dar o simțim constant, prin scrisorile pe care le primește și reacțiile celui căruia i-au fost destinate, un personaj interpretat magistral de Harlow Levingston. Harlow reușește să transmită o paletă largă de emoții, de la melancolie și speranță, până la disperare și acceptare. Nu e vorba de un rol exuberant, plin de artificii, ci de o interpretare subtilă, bazată pe gesturi mărunte și priviri încărcate de sens.
Regia lui Torec Thomas e impecabilă. Nu forțează nota, nu apelează la trucuri ieftine pentru a manipula emoțiile spectatorului. Dimpotrivă, lasă povestea să se desfășoare natural, permițându-ne să ne conectăm cu personajele și să trăim alături de ele. Ritmul filmului e lent, contemplativ, ceea ce poate descuraja unii spectatori, dar cred că e un ritm potrivit pentru a explora profunzimile psihologice ale personajelor. Nu e un film pentru cei care caută acțiune sau senzații tari. E un film pentru cei care au răbdare să descopere straturile ascunse ale unei povești simple, dar puternice.
Misterul din jurul lui Allison persistă pe tot parcursul filmului. Cine e ea? De ce scrie aceste scrisori? Ce s-a întâmplat cu ea? Aceste întrebări te macină constant, te țin cu sufletul la gură, te fac să speculezi și să-ți imaginezi diverse scenarii. Nu e un film cu răspunsuri simple și ușor de digerat. Dimpotrivă, te obligă să gândești, să interpretezi, să tragi propriile concluzii.
Atmosfera filmului e una melancolică, învăluită într-o tristețe difuză. Peisajele tomnatice, muzica delicată și dialogurile pline de subînțeles contribuie la crearea unei atmosfere aparte, care te absoarbe și te poartă într-o altă lume. E un film despre pierdere, despre regrete, despre importanța legăturilor umane, despre capacitatea de a merge mai departe, chiar și atunci când totul pare pierdut.
“Dear Allison” nu e un film pentru toată lumea. E un film pentru cei care apreciază filmele cu mesaj, filmele care te pun pe gânduri, filmele care te emoționează profund. Dacă sunteți genul de persoană care preferă filmele superficiale și ușor de uitat, atunci acest film nu e pentru voi. Dar dacă sunteți dispuși să vă lăsați purtați de o poveste tristă, dar frumoasă, atunci vă recomand din suflet să-l vedeți. E genul de film care rămâne cu tine mult timp după ce se termină.
Mi-a amintit de “Her”.