Data lansării: 2026-02-14
Regizor: Sasha Bacharach
Distribuție: Elisa Passarello, Noah Andre, Kimberly Luby
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la o proiecție a filmului “Crimson Desire” și încă simt un fior rece pe șira spinării. Nu știam la ce să mă aștept exact, genurile – romantic, horror și thriller – sugerau un amestec periculos, dar rezultatul e cu mult peste orice anticipație. Te prinde de la primele scene și nu te mai lasă până la genericul de final. Și chiar și atunci, imaginea persistă.
Povestea e centrată pe Ava (Elisa Passarello), o tânără artistă cu un trecut misterios, care se mută într-un conac izolat pentru a-și găsi liniștea și a se dedica picturii. Atmosfera gotică, umbrele lungi și ecourile din interior creează o tensiune palpabilă, chiar înainte să se întâmple ceva concret. Apoi îl întâlnește pe Liam (Noah Andre), un localnic taciturn și enigmatic, care pare la fel de atras de ea pe cât o și sperie.
Relația lor e complexă, un dans periculos între atracție și repulsie, dorință și frică. Fiecare privire, fiecare atingere sunt încărcate de semnificații ascunse. Mi-a plăcut mult cum regizoarea, Sasha Bacharach, a construit treptat suspansul. Nu te bombardează cu scene șocante, ci se concentrează pe detalii, pe expresiile actorilor, pe sunetele din fundal, creând o atmosferă sufocantă, claustrofobă.
Și Kimberly Luby, în rolul Evei, prietena cea mai bună a Avei, aduce o notă de normalitate și de umor acid, care contrastează puternic cu lumea întunecată și bântuită în care Ava se afundă. E o prezență reconfortantă, un fir de lumină într-un labirint de umbre.
Filmul jonglează cu mai multe teme: obsesia, izolarea, puterea trecutului asupra prezentului. Ava e o victimă a propriilor demoni, iar Liam pare să fie cheia care îi poate deschide atât calea spre salvare, cât și spre distrugere. Pe măsură ce secretele încep să iasă la iveală, devine din ce în ce mai greu să distingi realitatea de iluzie, dragostea de obsesie.
“Crimson Desire” nu e un film pentru oricine. E lent, introspectiv și extrem de atmosferic. Nu mizează pe efecte speciale sau pe jump scares, ci pe tensiunea psihologică și pe ambiguitatea morală. Dacă preferi filmele horror care te fac să sari din scaun, s-ar putea să fii dezamăgit. Dar dacă apreciezi un thriller romantic cu accente gotice, care te lasă cu multe întrebări și cu un sentiment de disconfort persistent, atunci trebuie să-l vezi.
Nu e un film vesel, e sigur. Dar te face să te gândești mult timp după ce ai părăsit sala de cinema. Iar asta, pentru mine, e semnul unui film bun.
Mi-a amintit un pic de “Rebecca”.