Data lansării: 2026-02-21
Regizor: Will Thwaites
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am văzut aseară ceva absolut demențial. Un documentar, credeți-mă pe cuvânt, cum rar mi-a fost dat să văd. Se numește „Crime & Parody” și, deși titlul poate induce în eroare, nu e deloc despre ce credeți. Sau poate e fix despre asta, depinde cum privești lucrurile.
Mă așteptam la o analiză plictisitoare despre crima în artă, despre cum o reflectă societatea, despre clișee și bla bla bla. Dar nu! E o radiografie incredibil de inteligentă și de amuzantă (da, amuzantă!) a obsesiei noastre colective pentru poveștile cu detectivi, asasini și victime. Ceea ce începe ca o incursiune în istoria genului crime, de la Edgar Allan Poe la serialele true crime de pe Netflix, se transformă treptat într-o oglindă deformantă a propriei noastre fascinații morbide.
Regizorul, Will Thwaites, e un geniu. Nu bag mâna în foc că am mai văzut ceva de el, dar după „Crime & Parody” o să-l urmăresc cu siguranță. Modul în care jonglează cu imaginile de arhivă, cu interviurile cu critici și scriitori și cu secvențele recreate (mai mult sau mai puțin) e pur și simplu hipnotic. Nu te lasă să te plictisești nici măcar o secundă. E un echilibru perfect între analiză serioasă și ironie fină.
Și actorii! Deși, fiind un documentar, rolul lor e mai mult de a ghida narațiunea și de a da voce unor personaje, au reușit să creeze o atmosferă incredibilă. Vezi că se distrează, că sunt implicați în proiect și că au înțeles subtilitățile lui. Gesturile, intonația, felul în care interacționează – totul e calculat la milimetru, dar pare complet natural.
Ce m-a frapat cel mai mult e că filmul nu se sfiește să pună întrebări incomode. De ce suntem atât de atrași de poveștile cu crime? Ce spune asta despre noi ca societate? Suntem doar niște voyeuriști care se hrănesc cu suferința altora? Sau există ceva mai profund, o nevoie de a înțelege răul, de a ne confrunta cu propriile noastre temeri? Nu dă răspunsuri facile, ci te lasă pe tine să tragi concluziile.
E un film inteligent, provocator și, paradoxal, extrem de distractiv. Te face să te gândești, să râzi și să te simți un pic vinovat că te distrezi. E clar că nu e pentru toată lumea. Dacă ești genul de persoană care preferă filmele cu supereroi sau comediile romantice, probabil că nu o să-l apreciezi. Dar dacă îți plac documentarele bine făcute, care te pun pe gânduri și te provoacă să-ți schimbi perspectiva, atunci „Crime & Parody” e fix ce trebuie.
Mie mi-a amintit, într-un fel, de „Man Bites Dog”.